Filmul a fost agreabil, plin de actiune, efecte 3D acceptabil de reusite. Atat violenta si realismul scenelor de lupta m-au surprins, au fost mult mai aproape de spiritul benzilor desenate si de ce ar putea face cu adevarat un Superman in universul sau. Poate chiar prea mult dezinteres pentru soarta victimelor colaterale, multe din lupte se desfasoara in Metropolis si implica daramare de blocuri.
Povestea este mai mult despre cum ajunge Clark sa fie omul din spatele lui Superman, ce il motiveaza, ce alegeri a facut in viata si cum au fost afectate persoanele de langa el, decat despre cum infrunta si cotonogeste pe unii rai.
Cum am zis deja, multa violenta, distrugere, mai ales fata de Superman-ul lui Christopher Reeve care era mult mai bland si mult mai pacifist. Acest Superman stie ce inseamna sa piarda persoane dragi, reactioneaza uman pentru a face ceea ce este corect, este diferite de alte interpretari prin apropierea de cultura noastra, prin absenta unei distante care in celelalte versiuni isi facea simtita prezenta. Este mai putin Luceafarul lui Eminescu si mai mult om care isi pune intrebari despre ce poate si ce trebuie si ce este corect sa faca el cu atata putere, copilul care se duce la mami, barbatul care are nevoie de Lois. Este o viziune mai complexa si completa decat "me Superman, you Lois". Care Lois este mult mai desteapta si o reporterita perfect capabila sa il gaseasca pe Clark urmarind povestile vietilor salvate de el de-a lungul timpului pana la originea lor in Smallville.
Nolan nu se dezminte, Superman e reusit, desi nu la fel de uman ca Batman, in defectele sale, pentru ca nu prea are. Dar asta e cumva normal, pentru ca el nu este om ca Bruce iar cei doi sunt antitetici ca eroi, unul este alimentat de soare si vrea sa ii salveze pe toti, celalalt se scalda in intuneric si vrea sa ii pedepseasca pe toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu