luni, 24 mai 2010

Revenge... with a twist

Cand ti s-a gresit, cand te simti nedreptatit, cand esti lovit este natural sa vrei sa le-o intorci cu aceeasi moneda suferinta prin care ai trecut. Iar eu, daca ma gandesc bine, sunt chiar obsedat de justitie, de retributie, si de pus exact la locul lor mai ales cu persoanele care imi insulta inteligenta si dau dovada de ipocrizie pe langa miselie si duplicitate. Oh, cat de mult ador acele raspunsuri si intorsaturi legate de realitate, responsabilitate, bad timing si multe, multe alte texte care nu sunt decat o rationalizare pentru evitarea culpabilizarii.
Asa ca am ponderat indelungat exact cum as putea sa ma razbun. Bine, intai le-am dat ce au vrut: ignorarea existentei lor. Pe urma am inceput sa trec optiunile in vedere, una cate una.
Violenta fizica? E atat de sub nivelul la care pretind eu ca exist, desi este o modalitate rapida si facila de a obtine o oarecare satisfactie. Dar impotriva cui? A unor persoane pe care le consider net inferioare, care ar fi mandria mea, cum ar satisface asta orgoliul meu? A unor parinti care nu au alta vina decat ca nu au stiut sa isi creasca odraslele si sa le invete diferenta dintre bine si rau, corect si gresit?
Reclamatii, actiuni in instanta, scandal in presa? E doar marginal la subiect, pentru ca retributia este ceva personal, ceva care tine de fiecare persoana in parte, asa ca implicarea mea redusa ar fi nesatisfacatoare per total. Mai am vreo 2 ani si jumatate sa razgandesc totusi si sa ii manjesc de noroi cum merita, acceptand consecinta ca de cate ori acoperi pe cineva in mizeria pe care o merita, o parte din ea va ajunge inevitabil si pe tine.
Sa le stric reputatia cu cateva e-mail-uri si poze trimise la toata floarea cea vestita a IT-ul romanesc? Bah, numai idiotii lipsiti de imaginatie fac asta, si apar prin alde Libertatea.ro. Sigur, e o metoda excelenta daca vrei sa se afle ca nu e cazul sa se puna lumea cu tine pentru ca esti perfect in stare sa raspunzi unei josnicii cu alta josnicie. Trebuie sa recunosc ca m-a tentat asta, dar din nou, o chestie atat de simpla, lipsita de originalitate, neah. Si pe deasupra, ar fi prea putin, pentru ca nu ar intelege nimic si s-ar simti si mai indreptatiti si justificati de consecintele de ACUM pentru deciziile lor luate in TRECUT.
Nu, am gasit ceva mult mai constructiv la nivel profesional, iar la nivel personal sunt chiar multumit de ideea avuta si pusa in practica. Profesional vorbind, succesul meu le va aduce mult bine celor care il merita, in loc sa ii faca victime colaterale ii va face beneficiari.
Iar pe plan personal, sa vad cum este dusa la capat implementarea ideii avute, in momentul de fata depind de altii sa faca 2 livrari succesive pentru a asambla toate piesele si elementele necesare. Adevarul e ca nu ma cunosc, sau poate mai corect e ca au vazut doar anumite parti, degeaba au facut facultati de profil pentru ca ceea ce era evident la mine, au ignorat cu buna stiinta sau n-au vrut sa vada ca sunt caz clasic de personalitate care devine agresiva exact cand are nevoie mai multa de sprijin. Oh, de s-ar misca aia mai repede cu livrarile lor, dureaza de prea mult timp si sunt nerabdator sa mai arat o fateta a personalitatii mele, sa pun in lumina un pic de creativitate diabolica ce ma caracterizeaza. Cum ar zice una din prietenele mele despre mine, cute little devil :)).

Ma indoiesc serios ca ma citeste persoana relevanta, n-a facut-o cand ne-ar fi fost util amandorura, asa ca de ce ar face-o acum, dar am cateva versuri ce i se potrivesc:
Thy gnashing tooth and haggard lip;
Then stalking to thy sullen grave,
Go - and with Gouls and Afrits rave;
Till these in horror shrink away
From spectre more accursed than they!
Nu e nici prima persoana care ma judeca gresit, in mod sigur nu va fi nici ultima, dar e de mult timpul sa nu mai intorc si celalalt obraz si sa incetez sa fiu intentionat fraier.

sâmbătă, 22 mai 2010

Visele unui pufos mic

Era o data ca niciodata nu pufos mic care-si avea viata lui simpla si lipsita de complicatii pe care si-o ducea intr-un colt uitat de cea mai mare parte din lume si ignorat de restul. Se ducea la job, muncea, pleca acasa, muncea, poate se juca, baga un somnic si pe urma din nou de la inceput.
De vrut, nu dorea el prea multe, ii ajungea cat castiga, nu avea rate, datorii, leasing-uri, nici cheltuieli nu prea avea in afara de cate o piese pentru calculator. Era o bucurie simpla pentru el sa se joace un pic pe calculator, dupa nebunia unei zile.
Ambitii in cariera nu as spune ca avea, ii era bine sa se duca la munca, sa isi faca treaba si sa isi vada de viata lui. I-ar fi placut poate sa ajunga director de achizitii in departamentului lui, in cativa ani cand firma ar fi ajuns mare si indeajuns de dezvoltata incat sa necesite asa ceva. Nu prea il interesau banii, nici pozitia sociala, avea dorinte simple si in plan personal, candva sa gaseasca pe cineva in care sa ajunga sa aiba incredere iar ea sa il placa in principiu asa cum e in stare bruta. Care sa il astepte acasa, sau el sa o astepte acasa, iar uneori sa mearga sa o ia de la servici si sa mearga impreuna.
Visele sunt frumoase, dar uneori se mai intalnesc cu realitatea si pufosul nostru mic s-a trezit fara serviciul care ii placea si singur. Nu singur de tot, pentru ca stie sa tina minte cine i-a fost alaturi cand nu avea nici servici, nici bani, nici pozitie. Si uneori e bine sa fii jos, asa afli cine este oportunist(a) si pretinde ca iti e prieten tie, cand de fapt este prieten banilor tai si relatiilor pe care le ai.
Cum se schimba soarta, cu trecerea timpului si acum are din nou servici, mai multe responsabilitati, mai bine platit, mai sus ierarhic, la alt nivel social. Si totusi, daca ar fi fost sa aleaga, probabil ar fi preferat sa ramana un pufos mic, cu o viata simpla in locul noii pozitii sociale si profesionale, care sa aiba alaturi de o persoana draga in loc de bani si responsabilitati.
Cine stie, poate ca toti vrem ceea ce ne lipseste. Intr-un fel sau altul, pufosul nostru a avut intotdeauna ceva bani si putere, mai mult decat unii, mai putin decat altii. Si nu conteaza cat ai, ci cum folosesti, candva poate vor invata si altii diferenta intre cele doua. Pana atunci, se vor fi obisnuit cu ideea ca au creat ambitie acolo unde nu era deloc, si ca vor suporta consecintele mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu mai e nici pufos si nici mic. Nu ca ar fi fost dorinta sau alegerea lui, dar face si el ce poate ca sa supravietuiasca.

duminică, 9 mai 2010

Explicat simplu, pentru toate

Yep, sunt de gheata. Adanc sub ea este lava. Vrei sa ajungi la ea, ascute-ti unghiile si sapa.
Nu va luati dupa ala din Islanda, vulcanii erup rar daca e dupa cum au ei chef.

vineri, 7 mai 2010

Le-a trebuit doar un an

Cam asa cred ca a trecut de cand le spuneam de Facebook cu statistici de pe alexa.com si de Flickr, ideea originala era totusi un voucher de cont professional pe 1 an, la camerele foto mai dichisite. De Youtube totusi stiau... nu ca l-ar fi folosit la ceva. Eu deja puneam filmulet de prezentare x sau y acum vreo 2 ani parca.
Cam in cati ani vor afla de virale oare? Bine, acum nici nu mai au cine sa le dea ideile bune, chit ca dureaza 1-2 ani pana se prind de asta :))

miercuri, 5 mai 2010

Nu stiu...

Sa le mint, sa le insel, sa imi bat joc, sa le tratez ca pe nimicuri, sa le vrajesc cu vorbe goale... dar stiu sa rasfat:
Per total imi place rezultatul, e un set facut la comanda. Nu are nimic deosebit, nici metal si nici pietre pretioase, doar ca e facut special cu cineva in minte. Si l-am luat pe un frig si ger ingrozitor iarna ce-a trecut.

marți, 4 mai 2010

Oameni prosti


Nu inceara de nici un fel sa o resusciteze, asa isi arata pisicile afectiunea, pompand in fiinta ce le este apropiata cum presau cu labutele cand sugeau de la mamica lor. Dar oamenii sunt prosti si abereaza tot felul de imbecilitati.
Oare noi cand ne vom duce, va ramane macar o fiinta care sa ne duca lipsa?

duminică, 2 mai 2010

Proasta pusa la punct

Ocazional mai testez capacitatile intelectuale ale muierilor ce par sa ofere potential, in principiu cer destul de putine, mi-am coborat standardele drastic de ceva timp. Daca e in stare sa mearga si sa respire in acelasi timp, iar cand deschide gura se intampla sa nu fie ipocrita, ma declar multumit.
Dau eu la un moment dat peste o tanti, care in mod sigur pretentiile de mai sus le avea, chiar si peste. Destul de mult peste. Comentez eu diverse pe contul de FaceBook al lui tanti, da' chiar decent si destul de relaxat, nimic in genul si stilul meu obisnuit... ala in care recomandare sa aplice la job-uri ca asta e chiar un compliment venind din partea mea.
Pe tanti o apuca aerele de profesionista, data ca exemplu etc. etc., nasul pe sus. K, deci ipocrita, stergem frumos din mess, din facebook, din linked in si de pe unde se repezise sa ma adauge. Iar dimineata ii dau un mesaj frumushel:

Gratis pentru ca nu am nimic de castigat.
Deci esti un brand si un exemplu. Ok, atunci sa te iti arat cateva aspecte.
- vrei sa promovezi Mitsubishi, iti faci pagina pe companie, nu pe tine. Folosesti numele tau, e personala treaba. Na exemplu: te desparti de prieten, iti pune poze desucheate pe net, ti-o furi instant si tu firma.
- pozele de la actiuni sunt foarte ok
- nu pui poze cu tine la calitatea aia mizerabila care sunt la past tense, plus ca arati ca moartea pasiunii in ele. Iar cea in costum de baie nu are ce cauta in vecii vecilor intr-un profil business
- la poza zilei, doar barbati gay sau fara puls nu s-au gandit daca ti-ar pune-o in pozitia respectiva. Barbatii sunt creaturi simple, gandesc murdar, presupunand ca gandesc
- editorialul Mitsubishi are poze ok la calitate, dar arati ca naiba cu parul care iti incadreaza fata pentru ca iti ascunde prea mult din ea, contrastul par negru si ten alb e prea mare, zici ca esti un vampir
Poate sa nu iti convina ce spun, de fapt posibil sa deranjeze sau chiar jigneasca, nu inseamna insa deloc ca-s puncte pe care sa le ignori. Vrei sa fii ceea ce pretinzi ca esti, prezinta-te ca atare: aspect business nu inseamna combinatie intre Jeanne D'Arc martira si Buster Keaton care nu zambea niciodata, iar poze facute cu telefonul mobil sau de proasta calitate sunt pentru pustoaice de hi5. Inspira-te din aspectul actritelor din anii '30 si '40, femei care-ti opreau inima c-o privire si toate hainele pe ele.
Modul meu de a comunica sigur nu este agreabil si usor de tolerat, da' macar e gratis. Si in mod sigur putea si mai acid, dar asta e rezervat prieteni si persoane care imi sunt dragi - sunt fecioara :P.
Habar n-am de ce imi pierd eu timpul sa invat toate proastele ce inseamna aspect si prezentare business, si pe gratis pe deasupra ca nu imi iese nimic din asta. Bineinteles ca n-a mai zis nimic, cred ca a trecut ceva timp de cand nu si-a mai luat-o peste bot si n-a mai fost pusa la punct in halul asta. Auzi la ea, ca vrea sa informeze... ce vrea sa informeze, cum arata fundul ei iesind dintr-o masina sau cum arata in costum de baie? Pretentii de plecata cu sorcova, incredibil cat de multe idioate sunt pe lumea asta, cu aere si cu idei ca e ceva de capul lor sec.
A, si cand vreau sa insult si sa injosesc o femeie, nu ii spun ca e proasta. Nu ii spun ca e curva, nu dau fizic in ea. Ii spun ca e urata, ii atac aspectul, pentru ca intotdeauna asta le jigneste si le raneste cel mai tare, este baza existentei lor.