Natie de plangaciosi

Vai, a nins, s-au facut 30-40-50 de cm de zapada in Bucuresti. Vai, vai! Nu au iesit cu plugurile, se merge greu, traficul e blocat. E frig afara, e viscol, e ger, ninge.
Bai nene, dar in ce hal de natie de plangaciosi s-au transformat romanii. Acum 100 de ani nu aveau nici transport in comun, nu existau masini cu aer conditionat, nu exista metrou care sa mearga pe sub pamant la adapost de frigul si viscolul de la suprafata. Si oamenii isi duceau vietile lor bine mersi, se duceau unde aveau treaba, se intorceau acasa, se vedeau cu prieteni, rudele.
Iernile erau si mai dure pentru ca nu exista incalzire globala, nu existau haine izolate termic cu materiale descoperite de NASA, viscolul batea neoprit de blocuri de 10 etaje, frigul trebuia indurat in caruta sau de ce mai avuti in trasura ore in sir pentru ca se mergea incet pe drumuri neasfaltate care in cel mai bun caz erau pietruite.
Troienele erau pe drumuri, sosele, bulevarde si nu avea de unde sa iasa masina cu plug sa faca partie, ca nu existau decat cateva automobile si biciclete. Daca ramaneai blocat nu exista Blackberry de pe care sa sune corporatistul smecher care esti sa vina echipa de deszapezire pe care sa o astepti trimitand mail-uri comod din masina de la caldurica.
Iluminatie din parti, frig, viscol, nu vedeai, sanse sa te ratacesti erau, si pe atunci nu era GPS sa iti dai seama pe unde esti sau blocuri, case, magazine la tot pasul in care sa intri sa intrebi unde esti si sa te adapostesti de urgia de afara.
Si sa fim naibii seriosi, ce a fost asa de rau? -16 grade, asta e bataie de joc, aia de prin Alaska isi trageau sania dupa ei ca sa ajunga acasa sau in urmatorul oras unde sa faca un pic de comert sau sa cumpere ceva, nu se plimbau cu mainile in buzunare pe bulevard. Viscol, pai ala a fost viscol? Viscol e cand nu iti vezi nasul, nu cand esti in statia de 104 si pe la urmatoarea e cam greu sa distingi cati oameni sunt in adapostul cela. Troiene astea de ajung pana la genunchi vi se par mari cumva? Cum naiba era sa fie zapada pana peste cap, ca se intampla si asta, ce viata grea sa mergi prin zapada pana la statia de RATB sau metrou.
Mie imi place sa merg prin zapada, sa simt viscolul pe fata, imi place sa fie dificil pentru ca da valoare pentru ce fac, ma face sa ma simt viu. De atatia ani nu a mai fost zapada si iarna adevarata,  in loc sa se bucure de ea, sa mearga in parc, sa faca oameni de zapada, sa se dea pe derdelus, sa faca si acum cazemate cum faceam cand eram mic inainte de bataile cu bulgari, se plang cu orice motiv.
Romanii sunt o natie de lenesi plangaciosi, cel putin astia din Bucuresti imi fac scarba.