sâmbătă, 27 februarie 2010

Din vorbele bunicilor

Uneori e cazul sa te deschizi la pantaloni, sa-i dai jos si sa-ti bagi p* in ea de treaba. Bunicul din partea tataului.
Sa fii DOMN! Bunica din partea mamei.

Sa vad cum naiba le impac pe amandoua... E vorba de unii, de ambele sexe pentru ca nu discriminez, care m-au calcat pe coada. Timp le-am acordat, spatiu au avut, ocazii au fost, avertismente au primit, ajunge cat am lasat de la mine.
Sunt niste unii care ar putea sa aiba loc de munca pentru mine, m-am agitat sa gasesc contact la ei, direct. Pentru ca nu-s singurul in situatia de avea nevoie de un loc de munca, le-am gasit care este agentia lor de PR, si am dat mai departe datele unei prietene oarecare, poate au nevoie de cineva cu experienta care sa se ocupe in mod specific de business-ul lor nou.
S-o fi intrebat careva vreodata cum e cand folosesc genul de atentie si dedicatie de mai sus, pentru a pedepsi?

miercuri, 24 februarie 2010

Chiar ar fi trebuit sa citeasca Dune

Dune este o poveste, si o serie de carti, intr-un univers SF creat de Frank Herbert. Omenirea s-a  extins in spatiu, peste multe sisteme si planete, pana la inceputul actiunii deja avusese loc un razboi impotriva robotilor cu inteligenta artificiala si eliminarea acestora, iar pe planeta Dune fusese descoperita mirodenia. Aceasta este un drog care extinde limitele vietii oamenilor, imbunatateste memoria, ascute  capacitatile de a prevede viitorul si se gaseste doar pe Dune, ceea ce creaza o panza de paianjen de intrigi, lupte politice si razboaie, asasinate si comploturi. Singurul dezavantaj, e ca provoaca dependenta si in lipsa unei doze constante moartea.
Miza este ceva mai mare decat un pumn de mirodenie, este in final vorba de calea pe care va evolua omenirea spre maturitate si independenta ca indivizi si specie, viziunea de ansamblu a lui Frank Herbert este extrem de complexa.
In prima carte, Paul Atreides, eroul principal, este mostenitorul de drept al domniei peste planeta Dune, si duce o lupta de guerilla pentru a-si obtine drepturile. Pentru asta foloseste bombe atomice, ca sa faca o spartura intr-un zid natural, desi folosirea armelor atomice este strict interzisa. Folosirea impotriva oamenilor, el le foloseste impotriva unui zid pentru a ajunge la oameni, ceea ce ii permite sa scape de represalii din partea celorlalti nobili stapani de planete si a aliantelor comerciale. Dar asta pentru ca el are controlul asupra continuarii sau opririi productiei de mirodenie, si de cateva ori pe parcursul cartii spune:
The power to destroy a thing is the absolute control over it. Puterea de a distruge ceva inseamna control absolut asupra sa.
Are dreptate, pentru ca el este singurul care poate opri productia de mirodenie, aruncand galaxia intreaga intr-un nou Ev Mediu.
Foarte des oamenii sunt in stare sa vada doar in imediat, fara sa cantareasca si consecintele urmatoare actiunilor lor si au impresia ca detin controlul asupra bunurilor, locului lor de munca sau relatiilor pe care le au. Intr-o oarecare masura, asa este, dar in realitate controlul il detine doar persoana care poate sa puna capat situatiilor in care se afla. Eu sunt o astfel de persoana, pentru ca spre deosebire de restul oamenilor obisnuiti, vad conexiuni, actiuni si consecinte, iar inteligenta mea imi permite sa gasesc cai prin care sa distrug ce cred altii ca au. Diferenta intre mine si ei, e ca daca pot sa fac ceva nu inseamna neaparat ca o voi face.
De ce m-am gandit la asta? Astazi, intamplator de Dragobete, niste idioti au calcat pe bec. Eu stiu ca au calcat pe bec, poate si ei stiu ca au calcat pe bec, ma intreb daca in prostia lor isi dau seama ce mi-au pus in mana. Chiar si fara sa faca greseala de azi, tot aveam destule instrumente la indemana pentru a le termina lor ideile ca au vreo urma de control in lumea in care traiesc. Dar in bezna in care se afla, imi ofera pe tava si mai multe, poate presupunand ca inteligenta mea este indeajuns sa ma opreasca de la actiunile ce le pot intreprinde. Este tipic feminin aceasta orbire, uitand de simtul pentru justitie si onoare, considerand doar ce le convine lor. Dar vom afla mai incolo ce aleg eu sa fac, cu ce mi se ofera. Deja stim ca n-au fost in stare sa actioneze corect sau macar pe fata.
Intrebarea e cine sunt eu? Inger? Sau demon?

luni, 22 februarie 2010

Momente in viata

Exista momente in viata in care trebuie sa alegem cum sa ne purtam, pe ce drum sa mergem, daca sa fim buni sau rai. Momente care ne definesc si in care este important sa avem persoanele ce conteaza pentru noi aproape, ca sa ne fie alaturi, ca sa trecem mai usor peste situatii.
Job-ul meu precedent s-a terminat, aici se pot povesti multe si arunca cu ceva mai mult noroi decat e acum pe strazile din Bucuresti. Mie mi-a parut rau, ma simteam acolo ok per total, colegii pe care nu ii apreciam, macar ii stiam cum sunt. A fost un moment greu, in care mi-ar fi prins bine sa nu fiu singur si sa am parte de incurajari si de un tinut in brate. Nu s-a intamplat, asa ca a trebuit sa trec peste asta singur.
A doua zi de Craciun nu s-a mai trezit Zgaibete, si desi eram atasat mai putin de el decat de Bilbo, asta m-a lovit greu, socul a fost mare pentru ca nu ma asteptam deloc. M-ar fi ajutat sa nu plang singur dupa el, dar nu am avut pe nimeni langa, care sa ma "maltrateze" cu o vorba buna. Asa ca am trecut singur si am mers mai departe.
Luna trecuta, cand ma intoarceam de la un interviu, am dat peste amaratul acela mic de Mr. Lucky, pentru viata caruia m-am luptat 3 zile si n-am reusit sa il scap. Cu moculita lui inteligenta si smechera, si-ar fi gasit o casa in care sa fie tinut si iubit, si acum ma gandesc ca poate daca il gaseam mai repede avea sanse mai bune. Inca o pierdere pe care am suportat-o singur cu gandurile mele.
In mod ciudat pentru cat de dur sunt sau cel putin vreau sa par, raspund surprinzator de bine la delicatete si gesturi mici si neinsemnate, pentru mine conteaza mai mult un luat in brate curat decat o noapte pierduta in cluburi sau prin paturi straine. Din pacate pentru mine, sunt o fiinta tare ciudata, am nevoie sa fiu luat in brate, dar las foarte greu pe cineva sa se apropie indeajuns pentru asta.
Imi petrec timpul cu exercitii fizice, in fiecare zi devin un pic mai puternic. Merg pe bicicleta, in fiecare zi devin un pic mai rezistent. Ce m-a lovit si m-a ranit imi face de fiecare data sufletul mai dur si mai greu de patruns de blandete sau afectiune, mai convins de alternativele pe care le-am ales pentru situatiile viitoare. Nu imi place ce am de facut, dar am fost indatorat de altii si cred trebuie sa le corespund in mod reciproc pentru ca eu nu vad situatia ca si cum ei mi-ar fi mie datori cu ceva. Eu le sunt dator lor, sper ca eu voi fi in stare sa raman corect si cinstit, m-as simti murdar daca as fi duplicitar si ipocrit si ar fi foarte ironic sa ajung ceea ce ma dezgusta.
Si pe de alta parte, G'kar din Babylon 5 avea un punct de vedere cu care sunt perfect de acord.

Un artist adevarat

Data viitoare cand va duceti prin club, sa mai frecati o menta cu gasca de sugative, aduceti-va aminte de ce inseamna talentul unui artist adevarat:

Si pe urma continuat sa va scalambaiati pe DJ Project, Giulia si care alti distrusi or fi la moda, eu nu am de unde sa stiu, nu intru in astfel de mlastini si smarcuri culturale.

Taximetristi de aeroport

Ca fapt divers, habar nu aveam ca baga curse externe sa aterizeze pe Baneasa, credeam ca doar pe Otopeni.
Sambata s-a intors sor'mea din Germania, unde a fost in vizita cateva zile. Eu si marea mama ne-am dus sa o culegem  de la aeroport, pentru ca avea bagaj maricel si aveam chef sa ies din casa si sa fac ceva dragut. Ne-am dus si ne-am intors cu taxiul, in medie costa 20 de lei de la noi de acasa pana la Baneasa.
La plecare a fost simplu, a venit taxiul chemat desi tanti de la dispecerata era dusa cu pluta pentru ca i se spunea numarul 3, ea intelegea 5 si nu iesea din 5. Un pic de slalom prin Bucuresti si am ajuns foarte ok desi traficul a fost un pic aglomerat. Intoarcerea a fost mult mai amuzanta, sunt tot felul de taximetristi hoti care vor sa fure si sa jecmaneasca pe cei care nu stiu Bucurestiul, fie ca sunt straini fie ca sunt oameni de la tara, si vor sa le dea tepe si sa le ia de 2x ori cat face cursa. Noua ne cerea 40 de lei, a lasat si la 35, explicatia lui era ca trebuie sa o ia pana la pod ca sa intoarca, a fost trimis la plimbare cu pretentiile lui. Mai sunt altii care nu vor sa ia curse mici, astia sunt imbecilii lenesi care freaca menta pe langa aeroporturi, hoteluri, baruri si hiperuri. In mintea lor de prosti e mai bine sa frece menta o ora, decat sa faca 2-3 curse in timpul asta care sa le aduca bani, in speranta ca prind o cursa banoasa care sa ii duca in celalalt capat al Bucurestiului. Din principiu nu mergem cu taximetristi care ne intreaba unde vrem sa mergem, treaba lui e sa presteze un serviciu, daca il intereseaza banii nu conditioneaza de destinatie. Sigur ca poate sa refuze daca arat a criminal violent pus pe genocid, si se simte ca nu e in siguranta, dar destinatia nu e o conditie care sa o poata pune.
Taxiul chemat de la Speed Taxi a luat ceva mai mult de 10 minute sa ajunga, aglomeratie totusi in Bucuresti, si la dispecerat alta tanti cam la fel de tembela, pentru ca in loc sa opreasca in statia de masina de la aeroport, el s-a dus sa se imbarce in avion. Chiar fusese repetat ca lumea asteapta taxiul in statia de masina, greu sa te intelegi cu unii oameni, uita de la mana pana la gura. Nu cred ca au scuza faptul ca ar fi aglomerati, nu au asa de multi clienti sambata dupa amiaza.
Am ajuns toti cu bine acasa, camasile imi vin perfect, mai ales ca am remodelat un pic corpul meu, dulciurile sunt bune iar ciocolata este excelenta, ca de obicei. Si a vazut si sor'mea ce este aia o tara civilizata, unde nu exista noroi pe jos, zapada pe strada, praf nu gasesti nici pe pantofi, transportul in comun vine de iti potrivesti ceasul dupa el, masina n-ai nevoie pentru ca ajungi oriunde la fel de repede cu tramvaiul lor...

duminică, 21 februarie 2010

Cum au aparut interviurile

Sa ne batem joc de Logitech

Ca multe din produsele lor sunt proaste, asta e alta discutie, pentru alta ocazie. Acum, un pic de analiza de business la ceas tarziu de noapte pe studiu de caz EX100.
Pretul pe Emag, magazinul online cu cea mai mare vizibilitate, 120 de lei.
Domo are cel mai mare pret acum la 139 lei, 137.61 luat online.
Cel mai mic pret e pe PcGarage, conform price.ro este 93.86 de lei.
Intra in scena oferta speciala PcGarage, 85 de lei pentru acelasi produs, EX100.

Adica din motive de ei stiute, aleg sa isi traga un sut un fund si sa se depaseasca pe ei insisi cu o noua scadere de pret. De ce naiba ar face cineva asta, cand deja are cel mai bun pret in piata? Daca cei de la Domo si-ar face treaba, ar iesi un pic de scandal ca apare un magazin online care vinde cu 55 de lei mai ieftin un produs pe care ei il au in stoc, macar vreo 100 de bucati judecand dupa cate locatii are retailerul.
Sa nu mai comentez de faptul ca pretul de pe PcGarage le arata altora ce loc mare exista pentru discounturi, ca sa aiba de ce sa ceara -15% la toate produsele cu eticheta pe care scrie Logitech.
Daca as tine sa demonstrez unora cat de idioti si indolenti sunt, i-as trage de maneca sa le atrag atentia ca oferta lor pentru cei care vor sa vanda mai departe presupune ca acestia vor fi prosti sa cumpere 3 bucati mai scump cu 15 lei decat poate lua un cumparator final de pe PcGarage. Si asta pentru un produs care nu il mai au in stoc. Dar cand e atat de simplu si evident, nu ma pasioneaza, e plictisitor si imi lipseste interesul pentru ca e prea usor si mult sub nivelul la care neuronul meu se simte provocat.

Iar ma plictisesc

Probabil este deja proverbial misoginismul pufosului si lipsa sa de respect pentru specia feminina, despre ale carei exemplare spune ca sunt proaste. A mai venit inca o ocazie in care sa isi sustina cu dovezi clare opiniile sale arogante.
Se da promotie la PcGarage, un magazin online destul de ok, facuta cu ocazia prostiei ce cuprinde o natiune intreaga de 14 februarie. Concurs de speed dating, femei pun poza, prostii dau declaratii, toantele isi aleg idiotul, restul spectatorilor voteaza.
Prima chestie care se remarca, numarul imens de voturi anulate, daca ma interesa chestiunea faceam o statistica numar de voturi exprimate, voturi anulate, voturi valide cu totaluri si procente, dar nu ma intereseaza acum sa demonstrez ca romanii isi fura caciula, asta stim deja.
Ce ma amuza si ma distreaza e cat de proaste pot sa fie unele dintre participante. Nu ma refer la saracele femei de peste 40 de ani, pentru ele trebuie sa avem compasiune, sa le intelegem ca au probleme grave cu capul si eventual sa le trimit la un specialist. Sau ca cineva le-a facut o gluma proasta rau. Neah, ma refer la acele exemplare atat de tulumbe incat si-au pus poza ele cu inca un barbat, pentru un concurs de speed dating. Cat de fenomenal de proasta sa fii, sa iti pui poza cu actualul sau fostul idiot, la un concurs de atras alti idioti?
Adica nu era destul de evident ca trebuie sa fii cat de cat atragatoare in poze, vizibila in poze si SINGURA?
Ca observatie personala, ce naiba era asa de greu sa isi convinga un cretin de pe forum prietena sa se inscrie? El face declaratie, ea il alege, el cerseste voturi etc.
Din partea PcGarage trebuia macar sa fie o tentativa de stipulare ca participantii la actiune sa fie liberi de relatii precedente.

Cute little devil

I want your soul, you can keep your body. It's just... a bonus.

Articole utile in Libertatea

Nici nu imi prea vine sa cred ca au si asa ceva.
Carti gratuite
Jocuri pe internet
Plus clisee din firme porno, preluat din Unica.
Ptiu, ptiu sa nu-i deochi... da' ce le-o fi venit?

vineri, 19 februarie 2010

Nivel incredibil de imbecilitate

Citez:
Retailerul este prezent în opt țări din Europa (Franța, Spania, Belgia, Brazilia, Italia, Portugalia, Grecia și Elveția)
De cand dracu' Brazilia, aia cu telenovele, carnaval,  si muieri urate de ma fac sa borasc (si nu sunt chiar pretentios atata timp cat nu au mai mult de 2cm patrati de material textil pe ele), e in Europa?
Astia sunt ziaristii din Romania, de o tampenie crasa si cu durata de atentie mai limitata decat a unui pestisor din ala auriu.

joi, 18 februarie 2010

Camasute

Si mai multe toale pentru pufos :)


Vin din Germania, sper sa se si potriveasca.

miercuri, 17 februarie 2010

E sor'mea si o iubesc

Dar ma scoate din minti cu diverse prostioare :)))
De exemplu isi tine laptopul plin de praf si cam jegos, nu am mai rabdat si l-am curatat eu. Sau stoarce tubul de pasta de dinti de la jumatate, in loc sa il ia frumos de la capat. Iar dusul in baie il lasa pus sus in cum naiba s-o numi suportul ala al lui.
De cum isi lasa hainele aruncate prin camera nu mai vorbesc, parca suntem invers, eu mai ordonat decat ea.

marți, 16 februarie 2010

Ciclul vietii

Semnificatia unui "te iubesc"

Am citit cea mai noua postare de pe blogul lui Curvette, alt suflet ranit din lumea asta, si mi-a beculit neuronul. Cand ii spun unei femei "te iubesc" inseamna ca o vad purtandu-mi numele de familie, pe langa o relatie lunga impreuna, pentru mine asta inseamna pe termen lung. Probabil alta diferenta care pe mine ma face un ciudat fata de restul barbatilor care arunca declaratii cu orice ocazie. Eu il folosesc foarte rar, pentru mine asta inseamna o promisiune si o responsabilitate pe care o accept. Ce inseamna pentru altii, e problema lor.
Eu actionez, sau mai bine spus actionam, pentru ca ma mai schimb si eu, doar daca eram sigur ca e vorba de sentimente, de care sentimente e vorba, si nu doar de nevoi. Basically, nu-mi dau voie sa ma culc cu o femeie doar pentru atractie fizica, daca nu vreau sa ma si trezesc langa ea a doua zi dimineata pentru urmatorii ani.
Sau cel putin asa eram inainte sa constat ca eram cam singura persoana care procedeaza corect si pe fata.

Povestea Zambilicai

Zambilica era o catea din ICPE, unde lucrau parintii mei, povestea se intampla cam acum 30 de ani, cand eram eu mic mic. A facut pui Zambilica si ii tinea intr-un locsor sub tufis, sa fie mai aparati de soare si vant. Cand s-au facut mai maricei, au inceput sa misune, i-a vazut lumea si i-au luat pe toti pe la casele si curtile lor, le-au dat un camin.
Din pacate Zambilica nu intelegea asta si ultima oara si-a vazut puii dusi intr-o cladire specifica ICPE-ului, o hala din aceea mare, cu masini si utilaje. Ei bine, Zambilica a facut poteca intre culcusul unde ii tinea si usa halei, era iarba inainte si poteca dupa.
Povestea are final trist pentru Zambilica, chiar daca pentru puii ei a fost unul fericit, pentru ca ei au primit o casa in care au fost iubiti. Ea nu a stiut asta si nu a inteles, i-a iubit atat de mult si a avut un instinct matern atat de pronuntat inca a facut poteca cu drumurile ei intre culcus si hala, ca sa verifice si sa afle ce e cu puii ei.
Acum ma intreb eu, care e povestea lui Bitchylike, de latra asa la lume? Trebuie sa fie una tare trista...

luni, 15 februarie 2010

Plus 50%

Constata pufosul acum cateva zile ca mersul pe bicicleta 10km nu prea il mai oboseste ca la inceput, nu il face sa transpire si nici nu ii ridica pulsul destul. Asa ca solutia aplicata a fost sa creasca distanta pedalata cu 50%, parca e ceva mai bine, ii tremura labutele cand se da jos, e gafait si transpirat.
Aparent limitele corpului ce i-a fost pus la dispozitie sunt mai departe decat anticipa si in fiecare zi devine un pic mai puternic si mai rezistent. Se gandeste daca ar trebui sa puna al 3-lea arc la extensor, e posibil sa fie prea devreme pentru asta, mai ales ca inca il dor tendoanele din mana stanga, dar e un pas care urmeaza.

Program de consiliere

Pentru tipul arogant, misogin, ciudat, asocial si cu tendinte de sociopat (ca sa adun cateva caracterizari, pe care nu le neg si nu le contrazic, de la reprezentate onorabile ale sexului frumos si slab), dau sfaturi foarte bune cand e vorba de relatii.
Poate problema e barna din ochii vostri, nu paiul din al meu ;).

sâmbătă, 13 februarie 2010

Cinemaurile din Romania sunt la pamant

Sa iau un exemplu ceva mai recent, filmul Cirque du Freak: The Vampire's Assistant, a avut premiera in Romania pe 22 ianuarie anul asta, adica 22.01.2010. De ce naiba s-ar mai duce cineva la film, la cinema, cand el e deja disponibil in vreo 5 variante de rip de pe Blu-Ray, inclusiv HD si fullHD?
Ca sa stea inghesuit langa alti loseri si sa faca schimbi de microbi cu ei? Ar fi mare pacat sa rateze ce H1N1 mai e la moda acum, ce naiba. Sau ocazia sa crape in el sau ea mancare de fast food, ca o duce prea bine cu sanatatea?
In alta ordine de idei, Vision, unul din grupurile care scoate rip-uri de calitate si e apreciat pe scena, pare sa fie roman pentru ca au scos si albume de muzica romaneasca, Spike&Guess Who si Bitza

Cam care e realitatea

Vis de continuat

Dormea pufosul ca de obicei si a inceput sa viseze, ceva destul de neobisnuit. Intr-o naveta cam ca ce aveau americanii in perioada zborurilor Apollo, undeva in spatiu departe de Pamant, indreptandu-se spre o gaura neagra. Nu mai stiu daca mi-am dat seama daca visez sau nu, dar problema gaurii negre a rezolvat-o pufosul destul de simplu: a inchis-o, pentru ca are orice super puteri vrea el sa aiba.
Dupa care a ajuns, nu mi-e deloc clar cum, pe o baza spatiala, probabil pentru ca era asteptat de o anumita domnisoara foarte importanta pentru el. Intrebarea e cine era, blonda nu era, roscata nu era, si nici nu avea un sentiment de familiaritate dinainte.
Desi era asteptat, nu voia sa mearga cu el la film pentru ca era tot timpul ocupata cu altceva, ceea ce l-a facut sa zica ceva la modul ca e mai usor sa inchida o gaura neagra decat sa o scoata in oras.
Pana la episodul urmator, ramane un mister cine este aceasta domnisoara...

vineri, 12 februarie 2010

Ipocriti? Idioti? Minti slabe?

Ma uit in jur si pot doar sa accept realitatea, ca fac parte dintr-o societate ce promoveaza sub-mediocrittatea si se complace in asta, ba chiar mai mult, este multumita si fericita sa se scalde in mizerie.
Nici nu as sti de unde sa incep...
Poate cu situatia de afara, strazile sunt inundate pentru ca zapada nu a fost data la o parte si gurile de canal sunt astupate, de fapt e prea putin spus ca sunt gurile de canala astupate, zapada s-a adunat si a fost mutata pe marginea drumului de sunt acoperite aproape complet masinile parcate in locurile respective. Intr-o tara civilizata, zapada ar fi fost topita sau indepartata responsabil, aici nici macar cu sare nu au dat. Pe mine ma deranjeaza prea putin troienele de zapada, ghetele mele sunt date cu ceara, nu intra apa in ele si imi place sa fac un pic de miscare. Mi se pare insa jenant cum si-au facut treaba de deszapezire firmele contractate, la noi in zona au trimis o masina, a frecat menta 5 minute si i s-a stricat motorul asa ca a plecat inapoi acasa.
Cu ce sa continui, cu disperarea oamenilor de a crede ca au o relatie? Au ajuns atat de disperati incat agata pe Mafia Wars, pe okazii.ro, la naiba, pana si pe mine m-au luat la intrebari femei din cauza blog-ului, sau m-au gasit pe messenger. Chiar in halul asta am decazut, incat sa cautam contact uman cu atata disperare si inversunare incat sa nu mai vedem ce este exact langa noi, in viata reala si la 2 pasi distanta? Stiu cateva prietene care au plecat din tara pentru ca si-au gasit partener printre straini, procentual vorbind fata de cate femei stiu eu e semnficativ, ar trebui sa ne dam seama ca ceva nu functioneaza in domeniul asta. Mi s-a intamplat sa ies de 3 ori cu o fata si sa aflu ca avem o relatie, sa ies si sa fac mult mai multe cu alta ca sa aflu ca nu avem o relatie, ca deh, femeile au un mecanism psihologic foarte misto cand e vorba sa se disculpe pentru ce porcarii fac si dau dovada de o ipocrizie incredibila, cu dovezi pe fata ca sunt egoiste si interesate. Barbatii stim deja ca sunt toti niste porci, inclusiv eu, asa ca feministele pot sa stea linistite pe partea asta.
Pretindem ca suntem prieteni, dar nu avem timp de ei, nu stam de vorba cu ei, nu ne vedem cu ei, nu-i bagam in seama. Ne dam ocupati rau la servici, ca da bine si credibil pe criza asta, dar suntem vazuti pe messenger, pe Facebook ca frecam menta, de asta avem timp, dar de persoanele care pretindem ca ne sunt importante nu. Pretindem ca suntem prieteni, dar intrebati nu suntem in stare sa avem un raspuns cinstit fata de ei, le ascundem adevarul pentru ca ne e frica de consecinte. Ce consecinte, ca nu putem avea si prajitura si sa o si mancam? Avem vorbe goale rasunatoare, toti avem asta, promitem, afirmam, dar nu ducem la capat, nu finalizam, nu urmeaza actiunile si gesturile implicate de toate povestile ce le-am insirat. De unde atata ipocrizie, atata egoism orb, care nu tine cont ca cei din jur au si ei dorintele lor? Merita tinut cont de aspiratiile celor din jur ca sa le indeplinim pe ale noastre, uneori se intampla sa coincida.
Pot doar sa vad toata disperarea asta cu Valentine's Day, care nu e decat un pretext de a vinde inca ceva, pe baza culpabilizarii din partea societatii daca nu esti in ton moda asta descreierata de a adopta sarbatori tipice inculturii americane. Nu exista nici o sarbatoare legala aprobata in Romania care sa se numeasca Valentine's Day, mai mult, nu exista nici un Sfant Valentin in calendarul ortodox, religie majoritara a tarii noastre. Dar peste tot se pun decoratii, se fac oferte, se screme, se intoarce pe toate partile o natiune intreaga pentru a-i viola mai bine identitatea si traditiile ce ar trebui sa o defineasca. Exista Dragobetele, este o sarbatoare perfect romaneasca ce exista de pe vrema dacilor, o traditie mai veche cu doar vreo cateva mii de ani fata de mizeria asta de Sfantul Valentin care a fost scoasa la naftalina de americani in secolul 19. Si sunt unii care au tupeul incredibil sa afirme ca Dragobetele este echivalentul romanesc al acelei porcarii de import americane, asemenea dovada de minte slaba si supunere fata de un viol pentru constiinta si identitatea noastra nu credeam ca voi vedea. Nu, nu, Valentine's Day este echivalentul Dragobetului, nu invers, pentru ca noi suntem ROMANI, pentru ca sarbatoarea noastra este mai veche, daca nu este mai buna! Cui nu ii convine, sa aplice la loteria vizelor si sa se care dracului de aici pentru ca ne face umbra degeaba si ne consuma inutil oxigenul.
De aceea eu iau atitudine si refuz sa admit prezenta acestei sarbatori, sunt impotriva ei, si niciodata nu voi participa la ea sau voi avea vreo actiune care sa ii valideze cumva dreptul la existenta in tara mea.

Eu si Sherlock Holmes

Voiam sa scriu asta aseara, dar eram prea adormit si tarziu, asa ca m-am intors dimineata :P.
Weekend-ul trecut am vazut inca o data filmul Sherlock Holmes, cel cu Robert Downey Jr. in rolul titular. Trec repede peste faptul ca l-a jucat mizerabil fata de viziunea lui Arthut Conan Doyle si ca scenariul includea un repros de la Watson pentru dezordinea si igiena precara a lui Sherlock Homes, cand acesta e recunoscut pentru pedanteria si curatenia sa de pisica. Crime capitale in ochii mei, dar sa depasim acest moment, am fost in familie la film si ne-am distrat. Adica le-am stricat fetelor toate planurile lor de agatament, daca au avut martor :)).
Eu si Sherlock Holmes avem aceeasi problema, lipsa de activitate, in film el este disperat de stagnarea in care se afla fara un caz de rezolvat iar eu ma plictisesc de moare acum ca nu am probleme si crize de rezolvat, atat de mult ca nici nu am chef sa ma joc.
Este greu pentru o minte activa sa lancezeasca fara ceva de procesat, fara un scop de urmarit, care sa o preocupe si sa ii dea o activitate constanta.

joi, 11 februarie 2010

Principii in viata

"Bat si fut ca masina de cusut", ma invata un prieten acum ceva ani. Cu prima parte ma inteleg foarte bine, sunt foarte constient de dorinta de violenta care este prezenta in mine si de cat de extinsa este. Parea a doua are o situatie mai aparte, pentru ca ma intereseaza destul de putin, se afla intr-o situatie similara cu matematica, de exemplu. Sunt bun la ea, dar asta nu inseamna ca imi si place. Presupun ca asta suna ciudat, mai ales venind din partea unui barbat, dar presupun ca trebuie sa existe si un exemplar defect in directia asta.
"Daca te fute, sa te si ajute" l-am invatat pe pielea mea proprie si personala. Se aplica femeilor care ma intereseaza sau m-au interesat la un moment dat, nu e treaba mea sa fiu umar pe care se planga cand idiotul de si l-au ales nu le baga in seama, nici sa le ajut cand au nevoie, pentru ca e cazul sa realizeze urgent cat de incompetent e cretinul de langa ele, daca trebuie sa ajunga sa apeleze la mine. Nu e deloc in interesul lor pe termen lung sa le ajut in locul titularului de drept, contribuind astfel la prelungirea unei situatii in care nu sunt tratate corect. Daca esti idiotul uneia, se presupune ca esti in stare sa meriti pozitia acordand ajutor si sprijin, iar daca nu poti, valea si lasa pe altul care e mai putin paralel cu realitatea. Pentru ca femeile au un talent inascut sa se minta si sa se convinga singure, realizeaza foarte greu mediul nociv in care se afla si pentru ca insista sa lase emotiile sa anihileze logica este responsabilitea mea sa vad ce este bine sau rau.
De exemplu procedura corecta e sa iti rogi intai prietenul din dotare sa isi faca si el cont pe Miss Bimbo, dupa care treci la nivelul urmator, la cercul mai larg de cunostiinte... si asa am ajuns eu sa am cont pe Miss Bimbo :))

Daca ar fi sa ucizi pe cineva

Ca exercitiu de imaginatie, ma plictisesc de moarte.
Mie de exemplu nu mi-ar fi deloc greu, ma gandesc eu, pentru ca foarte rar ma simt atasat de alte fiinte umane. Iar daca se presupune ca as vrea pe cineva disparut de pe scena, ar insemna ca nu imi place persoana si deci imi este mai usor sa ma lipsesc decat de o persoana care imi este indiferenta.
Exista totusi considerente practice care trebuie analizate inainte de a actiona.
Sa o faci tu sau sa subcontractezi, sfatul meu este sa o faci chiar tu, cu cat sunt implicate mai multe persoane cu atat cresc sansele sa fii prins. Doar nu vrei sa fii prins, nu?
Indentificarea persoanei, cine este, unde sta, ce obiceiuri are, ca sa iti alegi cel mai bun moment. Parerea mea e ca seara, cand e intuneric, oamenii sunt obositi si nu vad bine, reactioneaza incet si se intorc de la servici este cel mai bun moment.
Ce sa folosesti ca sa duci la capat executia poate fi o problema spinoasa, o arma de foc este dificil de procurat, implica multe persoane, lasa urme de praf de pusca, se aude, lasa gloante pe care pot fi facute teste balistice. Daca esti indeajuns de puternic, poti sa folosesti mainile goale, sa ii rupi gatul, zdrobesti trahea sau sa il strangi de gat, eu as putea sa fac asta. Dezavantajul este ca in afara de cazul ca esti foarte bun la asa ceva, persoana in cauza se va lupta, te va zgaria, lovi si tie iti vor ramane urme iar ea va avea ADN-ul tau sub unghii, poate iti lasi fire de par pe haine. O idee ar fi sa-ti pui in scena o situatie de auto-aparare, iti pare rau, dar ai fost tu cel atacat. Eu in schimb as pierde mai putin timp cu asta, si mi-as lua o surubelnita de la Mr. Bricolage pe care i-as infige-o din mers prin ceafa si as lasa-o acolo, pentru ca greseala pe care o fac multi amatori e ca scot arma si vor sa o faca disparuta, si as merge mai departe linistit. Stiti ce se intampla cand scoti arma dintr-o rana? Tasneste sangele, ajunge pe tine si iarasi lasa dovezi de care trebuie sa scapi. As purta manusi, ca sa nu las amprente, surubelnita o platesc cash ca sa nu ramana urme financiare daca as plati cu cardul si as cumpara-o in perioada de aglomeratie ca sa nu ma tina minte. Iar pe strada, oamenii nu se uita in dreapta, in stanga, nu sunt atenti la zgomotele din jur asa ca e chiar prea simplu pentru ca nu se asteapta sa li se intample lor ceva. Eu stiu sa ma ascund, sa ma fac disparut, nu sunt remarcat, o scoala generala si un liceu plin de golani m-au invatat sa fiu nevazut si neauzit. Iar ca matori oamenii sunt niste oi care nu au curaj sa intervina, nu tin minte si oricum le e prea frica pentru a face ceva chiar daca ar apuca sa observe ce se intampla.
Chiar presupunand ca as fi pe lista celor care ar avea motiv, nu exista amprentele mele, nu exista urme pe mine, daca ar gasi urme de pantofi nu ar fi numarul meu si nici nu ar gasi pantofii la mine, si in general as fi imbracat in alte haine decat ce port de obicei. In schimb as fi online pe mess de pe telefonul mobil si as discuta calm cu prietenii mei.
Alta varianta ar fi sa iti folosesti sireturile de la pantofi, dar este o idee foarte proasta pentru ca ramane in tesatura piele ce se poate testa pentru ADN, ar trebui sa scapi de sireturi, sa cumperi altele exact la fel, prea complicat.
Cel mai important cred ca este sa nu cedezi impulsurilor de moment si sa actionezi precipitat, pentru ca faci greseli. Sa actionezi ca sa ucizi pe cineva este o decizie care trebuie luata in mod responsabil, nu pentru ca viata altei persoane ar fi importanta cumva, cand exista alte 6 miliarde la fel de inutile pe fata pamantului, ci pentru ca trebuie sa fii sigur ca in fata constiintei tale este o actiune acceptabila, ca este raspunsul corect din partea ta.
Mi s-a intrat in casa, la furat. Pe matusa mea au lovit-o si i-au furat geanta, in scara blocului in care locuieste. Mi s-a furat telefonul din buzunar in masina. Surorii mele i s-a furat ghiozdanul cu telefonul si actele. Traim intr-o lume periculoasa si in continuare facem prostia de a tine capul intre urechi, cand e atat de usor pentru oricine sa fure sau sa omoare, inainte sa isi dea victimele seama ce se inampla. As ca eu am toata intentia sa fiu la fel de nemilos, nu am da gand sa ma bat pentru ce e al meu, am de gand sa ucid intai si explic pe urma.

miercuri, 10 februarie 2010

Sa facem exercitii cu pufosul

De obicei incepe cu 25 de genuflexiuni, sa isi puna sangele un pic in miscare. Urmeaza 30 de abdomene, facute prin ridicarea picioarelor cat mai drepte la un unghi de 90 de grade fata de sol, asta il cam oboseste, ce-i drept, si trebuie sa astepte un moment sa isi revina respiratia.
Trece la exercitiile pentru brate, piept si spate, cu un simplu extensor de care trage pe verticala si orizontala, in 6 variante de cate 10 ori fiecare.
Iar pentru final, presteaza minim 10km pe bicicleta medicinala, pana se fac 30 de minute cel putin si se consuma 750 de kilojouli.
Cam atat, pe moment, desi cred ca va trebui sa creasca numarul de exercitii, s-a cam obisnuit si incep sa nu il mai oboseasca asa usor.

marți, 9 februarie 2010

Productiv in blog?

De fapt nu, nu prea. Doar ca am avut ganduri de analizat, sentimente de sortat, decizii de luat si demoni de exorcizat.
Chestiile obisnuite adica, pe mine ma ajuta sa mi le spun pe blog, le vad altfel.

Natie de plangaciosi

Vai, a nins, s-au facut 30-40-50 de cm de zapada in Bucuresti. Vai, vai! Nu au iesit cu plugurile, se merge greu, traficul e blocat. E frig afara, e viscol, e ger, ninge.
Bai nene, dar in ce hal de natie de plangaciosi s-au transformat romanii. Acum 100 de ani nu aveau nici transport in comun, nu existau masini cu aer conditionat, nu exista metrou care sa mearga pe sub pamant la adapost de frigul si viscolul de la suprafata. Si oamenii isi duceau vietile lor bine mersi, se duceau unde aveau treaba, se intorceau acasa, se vedeau cu prieteni, rudele.
Iernile erau si mai dure pentru ca nu exista incalzire globala, nu existau haine izolate termic cu materiale descoperite de NASA, viscolul batea neoprit de blocuri de 10 etaje, frigul trebuia indurat in caruta sau de ce mai avuti in trasura ore in sir pentru ca se mergea incet pe drumuri neasfaltate care in cel mai bun caz erau pietruite.
Troienele erau pe drumuri, sosele, bulevarde si nu avea de unde sa iasa masina cu plug sa faca partie, ca nu existau decat cateva automobile si biciclete. Daca ramaneai blocat nu exista Blackberry de pe care sa sune corporatistul smecher care esti sa vina echipa de deszapezire pe care sa o astepti trimitand mail-uri comod din masina de la caldurica.
Iluminatie din parti, frig, viscol, nu vedeai, sanse sa te ratacesti erau, si pe atunci nu era GPS sa iti dai seama pe unde esti sau blocuri, case, magazine la tot pasul in care sa intri sa intrebi unde esti si sa te adapostesti de urgia de afara.
Si sa fim naibii seriosi, ce a fost asa de rau? -16 grade, asta e bataie de joc, aia de prin Alaska isi trageau sania dupa ei ca sa ajunga acasa sau in urmatorul oras unde sa faca un pic de comert sau sa cumpere ceva, nu se plimbau cu mainile in buzunare pe bulevard. Viscol, pai ala a fost viscol? Viscol e cand nu iti vezi nasul, nu cand esti in statia de 104 si pe la urmatoarea e cam greu sa distingi cati oameni sunt in adapostul cela. Troiene astea de ajung pana la genunchi vi se par mari cumva? Cum naiba era sa fie zapada pana peste cap, ca se intampla si asta, ce viata grea sa mergi prin zapada pana la statia de RATB sau metrou.
Mie imi place sa merg prin zapada, sa simt viscolul pe fata, imi place sa fie dificil pentru ca da valoare pentru ce fac, ma face sa ma simt viu. De atatia ani nu a mai fost zapada si iarna adevarata,  in loc sa se bucure de ea, sa mearga in parc, sa faca oameni de zapada, sa se dea pe derdelus, sa faca si acum cazemate cum faceam cand eram mic inainte de bataile cu bulgari, se plang cu orice motiv.
Romanii sunt o natie de lenesi plangaciosi, cel putin astia din Bucuresti imi fac scarba.

Cateva realitati

Sunt rau, rautacios, ranchiunos si razbunator.
Sunt incapatanat, afurisit si imi tin minte datoriile ce le am de platit.
Viata unui necunoscut nu are nici o valoare pentru mine.
Sunt arogant si mandru de corpul pe care mi l-am creat prin exercitiu si vointa.
Urmez un cod ce imi permite sa ma razbun, sa pedepsesc dar nu si sa caut sau sa imi creez ocazia sa fac asta.
Imi lipsesc compasiunea, mila, empatia, intelegerea.
Oare ce poate avea consecinte mai grave, sa fie cineva oarecare suparat pe mine, sau sa fiu eu suparat pe cineva? Nu de alta, dar daca ma uit la mine, la lipsa de emotii, de relationare sociala, la simptomele de OCD nu pot decat sa trag concluzia ca am toate elementele unui sociopat, ale unui Hannibal Lecter pentru cine intelege referinta.
Ca sa mai folosec o replica celebra, o intrebare pe care ar fi util sa si-o puna multa lume in viata e "Do I feel lucky? Well, do ya, punk?", inainte sa ia vreo decizie sau sa faca vreo alegere. Alegerile au consecinte, iar cu unele trebuie sa traiesti tot restul vietii, stiind ca sunt din vina ta sau ca esti responsabil pentru ele.

O sa ma bage-n mormant femeile

Sor'mea este din nou cu noi, si bineinteles ca se exprima artistic in bucatarie. Maica'mea la fel, gateste de parca are o armata cu care vrea sa rastoarne guvernul, mai ales ca a fost o problema cu congelatorul si a gatit din el tot ce se putea.
Si ce e asa de rau in asta? Dar cine credeti ca trebuie sa manance tot, sa ii mai si placa si dupa aceea sa raspunda si la mini-interegatorii despre cine gateste mai bine, daca mi-a placut, de ce mi-a placut samd.
Pe langa asta, daca tot lucreaza in domeniul alimentar, sor'mea a adus acasa vreo 4 tipuri de inghetata, cine altcineva decat mine sa se sacrifice pentru scopul nobil de a le manca??
Am totusi limite, cat pot sa merg pe bicicleta si sa trag de extensor ca sa mai consum calorii? Deja ma dor tendoanele in mana stanga si ar fi cazul sa fac o pauza, sa se refaca dupa efort.

Credeti in coincidente?

Eu nu prea, nu e genul meu. Daca 2 evenimente se intampla cam in acelasi timp, iar mai tarziu se mai produc inca 2 la distanta mica unul de celalalt, sansele sunt mici ca ele sa fie independente.
Asa ca foarte probabil sunt legate, iar mie imi place sa adun informatii si sa le pun deoparte pentru mai tarziu, cand voi avea nevoie de ele si voi decide ce sa fac cu ele.

luni, 8 februarie 2010

Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti

Cand eram mic, adica prin generala, aveam de facut tot felul de compuneri ca sa explic si sa exemplific diferite proverbe romanesti. Aveam chiar si o introducere standard, care era cam asa "Printre multele proverbe romanesti pline de intelepciune se afla si" dupa care introduceam proverbul.
Ce vremuri... acum am ajuns sa le inteleg ceva mai bine, de exemplu cel din titlu. Daca esti inconjurat de prosti (sau proaste, ca nu discriminez) atunci foarte probabil esti si tu un prost, pentru ca o persoana inteligenta cauta oameni asemenea lui sau ei, sau cel putin evita sa se bage in troaca pentru ca altfel il mananca porcii. Din pacate, generatia actuala nu stie intelepciunea acestui proverb din batrani, isi inchipuie ca sunt cineva important si ca au o viata daca o irosesc prin cluburi sau pe la petreceri. Nu au nimic, doar o casa goala la care se intorc si eventual un cont in banca ce le da iluzia fericirii.
Ma uitam pe tot felul de grupuri si asociatii, pe site-urile de job-uri, pe cele de socializare, unde toata lumea e disperata sa isi adauge contacte, ca sa para persoana importanta. Ce-i drept, am trecut prin faza asta, in care adaugam toti tampitii care ii stiam si pizdutzele interesante, dar am depasit-o si am facut ceva curatenie in viata mea, in toate aspectele ei, inclusiv in mess si pe Facebook sau HI5. Persoanele cu care nu am vorbit, nu vorbesc, nu am de gand sa vorbesc le-am sters, imi distrag atentia de la cele care chiar conteaza. E usor, n-ai mai pastrat contactul, poti sa zici linistit ca nu ti-e prieten sau prietena.
Dar ma uit la altii care se agita sa adauge contacte, sa intre in grupuri... ca sa ce? Vor vorbi cu persoanele acelea? Slabe sanse, daca nu au facut-o deja pana acum, de ce ar schimba ceva. Grupuri de discutie? Nu intereseaza pe nimeni, au ca scop promovarea unor idei deja stabilite, nu a noutatii si a punctelor de vedere diferite. Nu cauta sa emita teorii in jurul faptelor, ci sa gaseasca fapte care se potrivesc teoriilor, daca nu ma credeti, aduceti-va aminte cum faceati referate prin facultate, ca exemplu simplu.
Asa ca eu prefer sa ma asociez cu persoane care sa imi ridice reputatia mie, nu cu analfabeti care nu sunt in stare sa scrie corect, nu cu proaste care nu au alt scop in viata decat distractia, nu dau recomandari decat persoanelor pe care eu as conta si intotdeauna stiu ce, cat si cui sunt dator in bine sau in rau.
Vreau ca persoanele din jurul meu sa fie serioase, dedicate, loiale, inteligente, deschise, directe, pentru ca cel putin mie imi place sa cred ca asa sunt eu si asta vreau in jurul meu. Prefer sa fiu singur decat sa am companie proasta in jur, si asta este principala diferenta intre mine si restul lumii.

Vreme de testat pretendentii

Fetelor, acum e momentul, daca aveti curaj sa aflati ce aveti langa voi. Vremea e o nenorocire, frig, viscol, zapada, traficul greu...
Testati-i, sa vedeti care vine si e in stare sa infrunte conditiile de afara ca sa va vada. Asa aflati si voi care e cat de cat serios si responsabil si care e doar gura de el, ii mai triati un pic.
Iar orice fel de scuze ii descalifica, nu conteaza cat de creative, artistice, fanteziste sau inspirate sunt, scuza inseamna descalificare. E mai bine sa stiti de acum, decat sa va treziti mai tarziu. Din partea mea, puteti sa va imbatati cu apa rece, pentru ca eu cred ca toate va meritati soarta si sa v-o incasati cat mai dur trezirea la realitate.
Imi permit sa vorbesc pentru ca stiu ce standarde imi impun mie, iar geruri de -16 grade si ore inainte de 9 dimineata nu mai reprezinta o provocare.

Meidung

Societatea umana pedepseste membrii care nu corespund ideilor sale de bine si rau izolandu-i si ostracizandu-i. Mi s-a aplicat mie asta de cateva ori, ban-urile primite pe diferite forumuri sunt doar o forma actualizata a celebrului "meidung" practicat inca in comunitatile Amish. Fara nici un efect, nu am de gand sa corespund tiparului stabilit de altii, sunt un lup singuratic iar lipsa de contact social nu ma sperie, in timp ce altii sunt paralizati de ideea asta eu prefer sa imi raman dedicat mie decat sa devin un ipocrit.
Ironic e ca genul acesta de actiune de corectie este complet inutila aplicata unei persoane independente, care nu are nevoie de validare constanta din partea altora pentru a-si confirma valoarea proprie, ceea ce ii ia societatea nu este ceva ceea ce i-ar lipsi.
Ganditi-va la societatile presupuse avansate si civilizate, ce fac cu criminalii? Ii incarcareaza in inchisori, alaturi de alti criminali, izolati de restul societatii, si se asteapta ca acestia sa se indrepte fara contact cu elementele pozitive din viata lor. Putina lume are mintea de tanc, ca sa reziste fara sa cedeze presiunii negative a anturajului. Si dupa se mira de rata mare de recidiva in randul criminalilor si dificultatile acestora in a se integra in societatea ce ii respinge. Daca nu au de unde sa invete, cum sa invete?
Pe de alta parte, eu m-am plictisit de pretentiile unora si altora, asa ca m-am izolat singur, nu mai vorbesc, nu mai scriu, nu mai sun, nu mai bag in seama, nici un cuvant, nici un semn. Nu ma vor, nu ii vreau, asa ca imi realoc resursele in alta parte, unde sunt sanse sa fie primite si eventual sa primesc si eu ceva la schimb, pentru ca sigur merit.
Imi controlez emotiile, nu ma controleaza emotiile pe mine, dificil pentru mine este sa le scot la lumina ca sa actionez pe baza lor, nu sa le controlez si sa reactionez logic si rational.

duminică, 7 februarie 2010

Intunericul din mine

Cand eram mic, undeva in jur de 3-4 ani, a fost ceva ocazie mai festiva, parca pe vreme din asta de iarna, cam ca acum. Si explorand eu in apartamentul in care locuiau bunica mea, cu sora mijlocie a mamei mele si familia ei, am gasit o casuta de papusi, mai bine spus o viluta de papusi, veche de cateva zeci de ani probabil. Avea peretii vernil si acoperisul negru, mie atunci mi se parea foarte mare dar trebuie tinut cont ca eram cam la fel de inalt ca Habarnam pe atunci. Si imi vine mie ideea sa caut sa vad ce e in ea, pentru ca imi inchipuiam ca sunt papusi care traiesc in ea, cu dulapuri, sali de baie, patuturi in care dorm. Din pacate ferestrele erau pictate asa ca nu se vedea nimic, intoarsa cu fundul in sus iarasi nu se vedea nimic, asa ca am trecut la masuri ceva mai extreme: folosind si un ciocan am rupt-o, spart-o si in general am dezmembrat saraca viluta pentru papusi. Acum cred ca regret ca am facut-o, pentru ca era totusi foarte frumoasa, dar ceea ce nu inteleg eu deloc este de ce m-au lasat sa fac asta, pentru ca era cam toata familia in par pe acolo. Chiar nu mai tin minte cine mi-a dat ciocanul, dar inca este vie imaginea unui colt de acoperis rupt si a distrugerii lasate in urma din cauza curiozitatii exprimate in mod atat violent.
Intr-una din zilele in care ma aducea mama mea la bunica mea, a avut proasta inspiratie sa ma pupe pe mine si pe varul meu si sa ne compare pe mine cu miere iar pe el cu zahar. Dar pentru ca mie nu imi placea mierea m-am simtit pus pe un nivel inferior, ceea ce m-a enervat. Nu mai stiu cu ce m-a mai sacait varul meu, care era mai mic decat mine cu vreo 2-3 ani, cert e ca s-a terminat cu mine aruncandu-i o mingie de burete care avea si ceva metal in ea, direct in nas. Bineinteles ca i-am dat borsu', toata lumea a inebunit, mi-am incasat o bataie tapana pentru asta. Si acum sunt la fel de posesiv cred, doar ca am invatat sa ma controlez si sa ma ascund ceva mai bine, in continuare am un simt al proprietatii foarte extins.
Ceva mai tarziu, probabil ca incepusem deja scoala, era vara si mergeam des in parcul 23 August (acum cred ca ii spune Gomoiu, dar sincer tot timpul uit ce naiba scrie pe afisul acela de la intrare). Vara printre altele incep sa iasa broastele la suprafata, sa oracaie si sa isi faca treburile lor broscaresti, foarte multe broaste. Ei bine, in mintea de copil, s-a suprapus multe broaste cu ceva ce mi-a zis tatal meu, ca "ce e mult nu e bun". Logica simpla pusa in aplicare: broastele sunt multe deci nu e bine, trebuie sa fac ceva in privinta asta. Si am facut, mi-am gasit intai o craca destul de dreapta si de lunga iar ceva zile mai tarziu o bara de metal care facea partea din gardul din jurul lacului la un moment dat, pe care le foloseam ca sa reduc numarul de broaste. Coboram de pe mal, nivelul apei era foarte redus vara, si identificam unde sunt broaste, dupa care ridicam craca sau bara deasupra lor, alinitate cu broasca, si o lasam sa cada. Bineinteles ca sa saraca batraciana era omorata pe loc, sau in alte cazuri isi lasa un picior in urma daca apuca sa sara. Uitandu-ma in urma, e ciudat cum se poate naste atata violenta din simpla logica si naivitate, probabil mai sunt si alti copii care chinuiau muste, animale de casa, dar ceea ce faceam eu era consecinta unui rationament, nu din ura sau rautate.
Cred ca ca pur si simplu imi lipsesc emotii, compasiune, mila, empatie cel putin imi sunt straine, nu s-au dezvoltat in mine. Si acum daca as sti ca pot scapa neprins, mi-as plati datoriile catre unii si altii fara nici un fel de remuscare sau retinere. Eu vad viata simplu in alb si negru, daca nu pot fi bun trebuie sa fiu rau, iar fata de cei care m-au enervat sau suparat simt ca am eu o datorie fata de ei, nu ei fata de mine. Acelasi lucru simt fata de persoanele care m-au ajutat sau mi-au fost alaturi, dar acum si aici nu ma gandesc la elementele pozitive din viata mea.
In termeni mai simpli, nu cred ca sunt o persoana draguta, nu am de gand sa fiu una, probabil sunt prea rece si calculat pentru asta, si nici nu cred ca mi-ar place. Dar imi place sa fac ceea ce cred ca este corect, ceea ce ma mira, daca ma gandesc la raceala cu care privesc viata altora, egoismul de care am dat dovada si lipsa de considerare pentru analizat toate consecintele. Spectrul meu de gandire, analiza si decizie este incomplet.

vineri, 5 februarie 2010

Dezastru la Sudoku

Pentru personajul exceptional care pretind ca sunt, ma descurc absolut mizerabil la cele mai simple variante de Sudoku.
Imi ia cam 15 minute sa rezolv unul, cand in mod normal ar trebui sa dureze 5 minute. Ce mai, dezastru de proportii epice :)).

joi, 4 februarie 2010

Vestea cea mare

Ma uit la TV si bloggaresc, pentru ca m-a enervat reclama la piscafeul de nescafe. Daca dai vestea cea mare proastelor tale de prietene ca esti pe cale spre fatat la un nescafe, chiar esti ultima proasta din lume.
Sa ma explic. Daca tu care esti vaca imbecila care a gasit un idiot indeajuns de cretin incat sa o lase insarcinata, ar fi cazul sa nu bagi cofeina in tine. Asa ca idee, sa nu bagi porcarii ce ar putea afecta viitorul esec genetic al speciei umane.
Doar parerea neavizata, neinteresanta a unui nebautor de nescafe si alte porcarii asemenea.

Dupa cum spuneam

Niste idioti, ca prin toate turmele online, s-au trezit moderatori :). Imi place cum in imbecilitatea lor nu fac altceva decat sa imi dovedeasca punctul de vedere, acela ca sunt incompetenti si prosti.
Nu cred ca a venit trista in care o sa imi pese mie de parerea unor bieti handicapati care nu sunt in stare nici macar sa isi respecte propriile regulamente.
Este superb primitivismul lor, omul de neanderthal in actiune :))

marți, 2 februarie 2010

Daca eram idiot ca ceilalti

Daca eram un idiot cu mintea slaba, cum stiu eu cativa, as fi facut la fel ca ei si as fi fugit sa ma plang si sa fiu luat in brate de o anumita doamna. Dar as avea cateva probleme cu asta, pentru ca imi place sa cred ca sunt in stare sa imi infrunt problemele pe picioarele mele, pentru ca mi se pare jenant sa folosesc o femeie ca manta de vreme rea, pentru ca ar insemna ca sunt ca ceilalti si nu am nimic deosebit care sa merite atentie.
Daca eram vreun idiot cu scoala vietii, intrebam prin cercul de prieteni care femeie, care sa arate cat de cat interesant si sa nu ma faca de ras cand deschide gura, e singura, disponibila si profitam de faptul ca era vulnerabila pentru ca nu a mai bagat-o unul in seama de ceva timp. Prefer sa traiesc dupa un principiu care unora li se poate parea radical, las soarta sa imi scoata in cale femeile. Se pare ca a avut grija de mine, o anumita persoana de sex feminin care ma face sa salivez de ceva ani de zile a devenit de curand disponibila, spre surprinderea mea. Daca o iesi ceva ar fi foarte interesant, am cam ramas interzis de cat de bine arata acum, stiu deja ca o duce mintea, am fost impresionat de cate a suportat si a ramas loiala. Depinde si de ea, naiba stie ce s-o intampla, orice e posibil.
Daca eram genul de persoana care decide singur fara sa consulte toate partile implicate, care isi urmareste doar dorintele primitive si scopurile egoiste, care are o atitudine duplicitara si se ascunde dupa argumente gaunoase... cred ca stiu vreo 2 persoane care acum si-ar fi cautat loc de munca urmare a deciziilor pe care le-as fi luat eu. Pentru ca nu conteaza care este adevarul, ci cum il prezinti, si cunosc indeajuns oamenii incat sa stiu ca se poate intotdeauna conta pe partea lor intunecata si pe faptul ca vor crede intotdeauna ce e mai rau. Doar ca eu ma mai gandesc si la consecinte, atat pentru mine cat si pentru altii, si nu ma las purtat de demonii mei, pe care ce-i drept ii mai  folosesc, doar cand consider ca e nevoie. E greu sa gasesti acum un loc de munca, iar daca ai credite si nu mai ai cu ce sa le platesti ramai fara casa, masina si descoperi rapid ca persoanele pe care credeai ca poti conta erau prin zona doar pe vreme buna. Dar la atat se rezuma corectitudinea mea, sa nu caut eu sa ma razbun, Dumnezeu sa ii ajute daca imi scoate ocazia in cale pentru ca daca nu am voie sa o caut eu, asta nu inseamna ca nu am voie sa profit de ea daca apare.
Daca eram impresionabil si slab cedam la santaje ieftine, dar niciodata nu am putut fi controlat cu asa ceva, intotdeauna am bravat prin asa ceva si m-am lipsit singur din proprie initiativa de ceea ce era folosit ca sa ma santajeze. Cedez doar ce vreau au, fac doar ce aleg eu, orice se intampla sa coincida cu ce vor alte persoane reprezinta doar o concidenta.
Sigur sunt un idiot, oricine este intr-un domeniu sau altul, intr-un moment sau altul. Dar sa nu faca cineva greseala sa creada ca sunt un idiot ca oricare altul, pentru ca nu e deloc cazul si avea parte de o surpriza crunta. Detest sa fiu ca ceilalti, si poate din asta rezulta aroganta si dorinta mea de a face totul cat mai corect si perfect, pentru a fi diferit si superior celorlalti. Pentru ca este usor sa cedezi si sa alegi calea usoara, sa te lasi condus de instincte primitive, dar este foarte greu sa faci ceea ce este just si corect. Este usor sa fii corect cu familia, prietenii, persoanele la care tii, dar asta nu dovedeste nimic despre mine, important este sa fii corect cu cei pe care vrei sa ii vezi suferind distrusi, in genunchi, cazuti si doborati.
Cine poate sa faca asta se poate considera fiinta umana, restul nu sunt decat niste maimute care merg pe 2 picioare si vorbesc mai mult sau mai putin articulat.

Cica vand Epson

Intrebare pentru cei care mai stiu ceva despre comert: cand dai ceva gratis, ce se intampla cu valoarea perceputa de catre cumparator?