Oare voi cum ati reactiona daca vi s-ar lua ce aveti mai pretios in viata? Daca vi s-ar lua si speranta, visul frumos pe care il aveati pentru persoana de langa voi?
Pentru altii nu pot sa spun, dar pisoiul asta se zbarleste, se infoaie si lupta cu ghearele si cu dintii. Pufosul are destul de putine, asa ca ce are e destul de pretios si conteaza pentru el.
Credea si el ca in femeia din viata lui poate avea incredere, ca tine la el si ca e cinstita. Asa ca si-a permis sa aiba sentimente pentru ea, dar in timp ce era loial si nu iesea cu alte matze, era singurul din relatie care facea asta. Cand iesi cu cineva cateva luni, vorbesti zilnic, o mangai si o tii in brate, mergeti de mana in parc, asta inseamna ceva, poate nu pentru toti, dar pentru pisoi sigur inseamna. Iar daca nu esti intr-o relatie si lasi pisoiul se faca ce a fost lasat, sa il inviti sa se mute cu tine... aici depinde de fiecare ce crede, pufosul a ales sa creada ca nu mai e singur, ca are cui sa apartina. E un sentiment placut, sa stii ca nu esti singur, sa iti faci planuri impreuna, sa zambesti cand te gandesti la numele ei. Dar in timpul acesta, era inselat, pentru ca in timp ce pisoiul era credincios, ea isi cauta in alta parte si accepta in mod egoist o alta relatie care sa ii satisfaca nevoile.
Ceea ce o fi ok, se intampla sa nu conteze ceea ce ai si sa fie mai tentant ce nu ai. Dar nu e deloc ok sa nu discuti cu partenerul ceea ce te deranjeaza, sa ii ceri ce ai nevoie, sa il eviti cu saptamanile, sa nu ii fii acolo ca sa treceti impreuna peste momentele grele. Si sa incepi cu prostii ca vrei sa fiti doar prieteni dintr-o data, dupa ce saptamana dinainte totul era ok pentru nu te-ai plans de nimic, si intrebata in fata daca ti-ai gasit pe altcineva sa insisti ca e din cauza de lungimi de unda diferite. Doar presata sa recunosti ca ai inceput o alta relatie, pentru ca era prea evidenta disparitia interesului pentru pufos, pe care intr-o vreme il numeai motanelul tau.
Iar asta se cheama tradare si ipocrizie, pentru ca putea sa fie cinstita si sa isi spuna ce avea pe suflet, dar a preferat sa lucreze pe ascuns si sa se bage in alta relatie. Nu asa te porti cu persoana cu care esti, nu asa te porti cu cineva cu care pretinzi ca sunteti doar prieteni ca sa iti justifici actiunile. Si asta ma enerveaza cel mai mult, felul cum a procedat, cum a negat realitatea si ca nu vrea sa accepte cat de egoista a fost. A distrus increderea pe care o acordasem atat de greu, nu a avut rabdare iar in timp ce pufosul cauta sa ii ia cadouri si mici atentii ca sa ii arate ca tine la ea, isi facea de cap in alta parte. Nu conteaza banii, nu conteaza cadourile, conteaza in schimb cautatul, alesul, dorinta de a fi pe placul ei, dorinta de a le vedea acceptate cu placere ca sa se simta si el acceptat.
Doare pentru ca nu a stat de vorba, pentru ca a decis pentru doi oameni singura, pentru ca ea era cea cu experienta si mai matura dintre cei doi. Probabil ca va primi ce merita pentru cum s-a purtat cu pisoiul, pisoiul care nu mai are job si e stresat de fostul loc de munca, stresat de gasit alt loc de munca, stresat de muncitorii care au refacut baia si care avea nevoie de un loc linistit langa femeia care ii castigase increderea si poate si inima. A renuntat singura la toate astea, dar mai are totusi pretentia sa fie prieteni, cum sa fii prieten cu cineva care te-a tradat, te-a inselat, care se mira ca reactionezi cand pierzi ceea ce considerai al tau?
Ce fel de relatii trebuie sa fi avut inainte incat sa nu fi avut parte de asa ceva, oare chiar nu conta pentru cei de dinainte, nu ii interesa ce pierd, nu ii durea, nu erau implicati in aceasi relatie? Cand pierzi o persoana la care tii, te lupti asa cum stii, poate ca e bine, poate ca e rau, dar daca chiar ai sentimente pentru acea persoana te lupti impins de ele.
E pierderea ei, nu sunt multi pisoi care sa fie atat de sensibili incat sa faca, nu sa dea din gura, tot ce ii duce capsorul ala pufos pentru a sti ca ea e multumita, de intelegatori care sa cedeze de la ei pentru a o lasa sa isi faca programul cum vrea. Si-a tradat pisoiul, se minte pe ea ca nu avea o relatie cu el iar acum crede ca are o relatie cu altul. La varsta ei ar trebui sa stie ca o relatie nu exista pentru ca o stabilesti textual dupa ce te-ai intalnit de cateva ori cu idiotul in acelasi cerc de prieteni, exista pentru ca o lasi sa apara in timp, nu o comanzi pentru ca te mananca pe tine ceva si ai nevoie de scarpinat.
Nu e prima data cand sunt ranit asa, am fost lovit si mai rau, mult mai rau, de persoana la care tineam si pentru care as fi trait sau as fi murit daca avea nevoie, si totusi am supravietuit. Asa ca lucrurile nu sunt asa dramatice, pisoiul sufera dar probabil ii va trece si se va linisti, doare mai putin decat in trecut. Dar totusi doare pentru ca nu merita sa fie aruncat asa fara sa aiba loc o discutie in doi, pentru ca doi oameni erau implicati in povestea asta, doare pentru ca nu este corect, doare pentru ca nu e cinstit ca el sa sufere cand altii profita de pe urma durerii lui, doare pentru ca a crezut din nou ca apartine cuiva si ca este pretios pentru acea persoana, ca este acceptat si dorit. Pe mine ma mira inca, si sper sa nu ajung sa consider asta ceva obisnuit, sa vad cum poti pretinde ca tii la o persoana, ca iti pasa si cand nu mai ai nevoie sa renunti si sa o arunci ca pe o carpa, fara sa te intereseze de consecinte si suferinta provocata, sa ascunzi adevarul si sa minti gradual ca sa nu il recunosti.
Stim cu totii ca relatia aceea va da gres, pentru ca are toate bazele gresite, pentru ca e intemeiata pe suferinta, pentru ca e fortata de scarpinat nevoi si nu de dorinte venite din suflet, pentru ca s-a aruncat in ea ca sa treaca de sarbatori, pentru ca e fortata si nu e naturala adusa de soarta cum era ce aveam eu. Nu am multa experienta de viata, dar am destula cat sa stiu ca pe lumea asta nu se intampla nimic nou care sa nu se fi intamplat deja de mii de ori inainte... Iar mie imi pare rau ca a trebuit sa se termine asa, o pata peste atatea memorii frumoase adunate impreuna.
Si cum naiba se duce singur pisoiul la Avatar, sau de sarbatori, planul era pentru un cuplu, nu pentru un pisoi singur, plouat si amarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu