Nu ma inteleg nici pe mine, tot ceea ce conteaza pentru pufos este sa fie in stare sa aiba grija de persoanele importante din viata lui. Ar trebui sa fie usor asta, pentru ca sunt destul de putine persoane care conteaza pentru el si pentru care merita sa se deranjeze si sa se implice.
Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat cand una din ele a fost bolnava, racita sau pe acolo. Nu imi dau seama cum de nu am reactionat cum ar fi trebuit, sa se duca sa vada cum se simte, sa aiba grija sa isi ia medicamentele si sa isi bea ceaiul. Este baza, esenta pe care functioneaza pisoiul, de asta nu isi tolereaza si nu-si accepta orice fel de greseli, pentru ca ar putea sa le comita cand e vorba de motani si persoanele la care tine.
E tare ciudat, pentru ca nu-i place deloc sa dea din gura si sa emita in eter prostii siropoase (e convins ca il face sa para slab daca arata emotii si pe deasupra nu vrea sa aiba nimic in comun cu restul), in schimb adora sa aiba mici gesturi(care de fapt sunt reminescente din vremurile primitive cand masculii aducea hrana in pestera, iar acum pisoiul aduce software, muzica, filme, carti luate de pe net, dulciuri, cadouase...) dar mai ales sa se faca util ca sa merite sa fie acceptat si dorit.
Oare a fost atat de stresat de faptul ca nu mai are job, ca nu si-a gasit deja alt loc de munca, de baia in care se lucra, gaurea si poliza incat si-a uitat principiile si directivele? Atat de enervat ca muncitorii au avut parte de masa in timp ce lui nu i-a spus nimeni nimic incat a intrat in cutie si nu si-a dat seama ce are de facut? Nu imi explic cum de a ignorat ceea ce considera ca este datoria si responsabilitatea sa, asta e ceea ce face, scopul ce il defineste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu