sâmbătă, 26 decembrie 2009

Cei buni se duc primii...

Azi dimineata a venit tatal meu la mine, sa imi dea o veste proasta. Zgaibete s-a stins candva azi noapte, in timp ce dormea. S-a dus linistit, fara sa se chinuie, foarte calm si elegant si fara sa ne chinuie pe noi. L-am gasit adormit pentru totdeauna, direct din somn, si ne consoleaza un pic faptul ca nu a suferit. Poate i-a cedat inima, sau un accident vascular cerebral, pentru altceva nu ar fi fost asa linstit.
Toti prin casa am dormit prost azi noapte, poate am simtit ceva, taica'miu l-a gasit pentru ca nu se mai miscase de mult timp, era deja rece si rigid. Ne ramane doar sa avem grija sa fie ingropat, cum merita un pufos elegant ca el. L-am pus pe fundul de scaun de la biroul care il aveam cand eram mic, in generala, pentru ca ii placea sa stea pe el pe balcon. Si l-am invelit cu o bluza a mea, pentru ca ii placea sa doarma pe haine, cand le prindea in pat se infiinta imediat.
Ce ma ajuta pe mine e ca ieri i-am facut poze cu Bilbo, dormeau sincron la mine in pat, sa prinda un pic de soare si le-am pus pe Flickr. M-am jucat cu ei, lui Zgaibete i-am curatat gherutele si l-am luat de ceafa ca pe un pisoi, totul era normal. Iar azi dimineata asa veste, ne-a luat pe toti pe nepregatite, mai ales ca el era motanul mai mic si nu aveam cum sa ne asteptam sa se intample asa ceva.
Sa nu il mai vad cum doarme la mine in pat in simetrie cu Bilbo, sau la ai mei, sau pe covoarele lui, pe calorifer. Sa nu il mai vad cum misuna prin casa cand patrula, cum fuge dupa Bilbo, si intorc covoarele pe dos, cum fuge sa se ascunda sub pat. Sa nu mai miaune slab de tot cand il prindeam cu zgaibaracele in sus si il mangaiam usor pe burtica. Sa nu se mai foiasca sa scape daca il prindeam sa il pieptan, sau cand il tineam in brate un pic ca sa il mangai sau sa ii curat gherutele, in nas sau in urechiuse, fugea des de unde statea cand veneam si eu prin zona. Ne va lipsi tuturor, pentru ca era demn si elegant, nu facea scandal, nu cerea afara, dar mai scapa pe usa si se ducea pana la etajul 4 sa se tavaleasca in praf, nu venea sa pofteasca la mancare si sa cerseasca.
Acum nu mai am chef de nimic, ce Craciun mai e si asta cu Zgaibete ce asteapta cuminte si demn, asa cum a fost toata viata, sa il inmormantam intr-o cutie de laptop, pe fundul de scaun care ii placea si invelit cu o bluza pentru ca ii placea sa doarma pe haine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu