joi, 31 decembrie 2009

Si asa e bine

Oare stie ce o asteapta? Nu prea cred, era mult mai simplu daca stia franceza dar si asa e bine pentru ca va avea motiv sa invete engleza si mai serios :D
Mai dureaza, prin februarie posibil sa se miste ceva, dar nu am ce face pentru ca depind de altii.

luni, 28 decembrie 2009

Show must go on

I have to find the will to carry on!
On with the,
On with the show!

The Show must go on.


...
Azi dimineata Zgaibete a fost ingropat sub un visin (sau cires, dar mai curand e visin) de sub fereastra mea, in spatele blocului. Ploua si ningea, lacrimi din cer pentru un mic inger pe patru labutze.
Am inceput sa ma mai linistesc, dovezile arata ca ar fi avut un atac cerebral, si s-a dus cuminte in alta lume, motan mic si prost ce a stat prea putin cu noi. Sper sa ii fie totusi bine, cu bluza mea si fundul de scaun, odihneasca-se in pace.

Dragut... uneori

Hmm... nu cred ca stie ce o asteapta, dar sa vedem daca imi reuseste inainte sa ma laud. Ma astept sa mai fie nevoie de cateva mail-uri, cativa euro, un cost de transport mai mare de cateva ori decat pretul cadoului.
Ce conteaza, vreau un zambet mic pentru mine.

duminică, 27 decembrie 2009

Pentru sufletelul ce s-a dus


Sunt multe variante, asta e cea care ma atinge pe mine cel mai mult
...
We had joy, we had fun,
we had seasons in the sun

...
Sper ca e intr-o lume mai buna, plina de covoare pe care sa stea, scaune pe care sa isi ascuta gherutele, paturi in care sa doarma, uscatele de care doreste si ingeri sa il tina brate pentru ca noi nu mai putem sa ii oferim asta.

Cele mai pretioase cadouri

Voi prefera sa ma limitez la cele primite efectiv, obiecte valoroase prin semnificatia lor, nu de exemplu faptul ca parintii mi-au dat viata.
De-a lungul timpului am primit multe, voi incerca sa imi aduc aminte si sa pun ordine doar pe cele care m-au impresionat cel mai mult.
Cand eram mic, inainte sa merg la scoala, tatal meu mi-a adus din Germania socialista diferite masini de folosit in constructii: buldozer, moto-stivuitor, parca si excavator, erau cel putin 3 masinute. Si-a cheltuit din diurna lui, care nu era mare, sa imi aduca mie jucarii, cred ca mi-a ramas in minte asta, cu cateva invataminte.
De curand am cerut si am primit dopuri de cada, pentru ca nu aveam. M-au impresionat si m-au miscat, nu ma asteptam si am fost foarte placut surprins de domnisoara. Eu sunt altfel, cuvintele nu ma ajuta prea mult, cred ca faptele dau valoare unei persoane. Asa cum cineva poate sa invete sa se exprime in fapte, eu trebuie sa invat sa ma exprim in vorbe.
De la nasii mei am primit candva o camasa, acum e cam tocita si s-a stricat materialul dupa atatia ani, dar pentru a fost cel mai frumos cadou atunci pentru ca s-au gandit la mine si mi-au adus-o special mie. Eram tare mandru de ea, acum mi-a ramas mica, altfel probabil as mai purta-o prin casa uneori.
Uneori mai folosesc un fular primit de la o fata de care eram indragostit pe vremuri, probabil a fost 10lei, dar il consider important pentru sentimentele care le aveam candva pentru cea care mi l-a facut cadou. Mai vorbim din cand in cand, si-a ales parcursul ei in viata, o idee cam ciudat.
Alte cadouri de mentionat ar fi un kit wireless mouse si tastatura de la o prietena care nu avea nici o obligatie, o caciulita de firma de la taica'miu pentru ca s-a gandit ca am nevoie, carti de la o matusa care nu prea are bani din pensie si totusi se gandeste sa faca o placere. Si mai sunt si altele, jocurile de constructie aduse de tata, piese de calculator pe care mi le-am luat eu, mici obligatii primite cu varii ocazii... dar cele mai importante sunt cele de mai sus.

In doliu

Dupa plecarea lui Zgaibete sunt in doliu, nu ma bucura nimic, nici sa ma joc, nici sa ma uit la filme. Nu imi plac, pot doar sa le indur ca sa treaca timpul si sa nu ma gandesc asa des ca trebuie sa ne despartim de el.
Pentru multi nu conteaza o pisica, pentru mine si pentru familie era un sufletel care ne iubea si de care in schimb aveam grija si il iubeam la randul nostru.
Pentru noi era important, asa ca eu nu pot sa fiu fericit, sa dansez sau sa fiu vesel acum, Zgaibete merita mai mult respect de atat si merita sa fie tinut minte..

Iar azi ma e si Sfantul Stefan, zi de nume pentru mine.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Cei buni se duc primii...

Azi dimineata a venit tatal meu la mine, sa imi dea o veste proasta. Zgaibete s-a stins candva azi noapte, in timp ce dormea. S-a dus linistit, fara sa se chinuie, foarte calm si elegant si fara sa ne chinuie pe noi. L-am gasit adormit pentru totdeauna, direct din somn, si ne consoleaza un pic faptul ca nu a suferit. Poate i-a cedat inima, sau un accident vascular cerebral, pentru altceva nu ar fi fost asa linstit.
Toti prin casa am dormit prost azi noapte, poate am simtit ceva, taica'miu l-a gasit pentru ca nu se mai miscase de mult timp, era deja rece si rigid. Ne ramane doar sa avem grija sa fie ingropat, cum merita un pufos elegant ca el. L-am pus pe fundul de scaun de la biroul care il aveam cand eram mic, in generala, pentru ca ii placea sa stea pe el pe balcon. Si l-am invelit cu o bluza a mea, pentru ca ii placea sa doarma pe haine, cand le prindea in pat se infiinta imediat.
Ce ma ajuta pe mine e ca ieri i-am facut poze cu Bilbo, dormeau sincron la mine in pat, sa prinda un pic de soare si le-am pus pe Flickr. M-am jucat cu ei, lui Zgaibete i-am curatat gherutele si l-am luat de ceafa ca pe un pisoi, totul era normal. Iar azi dimineata asa veste, ne-a luat pe toti pe nepregatite, mai ales ca el era motanul mai mic si nu aveam cum sa ne asteptam sa se intample asa ceva.
Sa nu il mai vad cum doarme la mine in pat in simetrie cu Bilbo, sau la ai mei, sau pe covoarele lui, pe calorifer. Sa nu il mai vad cum misuna prin casa cand patrula, cum fuge dupa Bilbo, si intorc covoarele pe dos, cum fuge sa se ascunda sub pat. Sa nu mai miaune slab de tot cand il prindeam cu zgaibaracele in sus si il mangaiam usor pe burtica. Sa nu se mai foiasca sa scape daca il prindeam sa il pieptan, sau cand il tineam in brate un pic ca sa il mangai sau sa ii curat gherutele, in nas sau in urechiuse, fugea des de unde statea cand veneam si eu prin zona. Ne va lipsi tuturor, pentru ca era demn si elegant, nu facea scandal, nu cerea afara, dar mai scapa pe usa si se ducea pana la etajul 4 sa se tavaleasca in praf, nu venea sa pofteasca la mancare si sa cerseasca.
Acum nu mai am chef de nimic, ce Craciun mai e si asta cu Zgaibete ce asteapta cuminte si demn, asa cum a fost toata viata, sa il inmormantam intr-o cutie de laptop, pe fundul de scaun care ii placea si invelit cu o bluza pentru ca ii placea sa doarma pe haine...

joi, 24 decembrie 2009

Cel mai tare compliment

Cel mai tare compliment pe care il poate face un barbat unei femei este "You make me want to be a better man".

Cozonaci si draci

Miroase a cozonaci dar eu tot ciufut si plin de diversi draci sunt. Ma las afectat de toate rahaturile, pentru ca nu ma pot abtine sa ajung sa imi pese.

Curatenie de Craciun

Unii oameni isi fac curat prin casa de Craciun, si probabil si de alte sarbatori. Eu mi-am facut curat in messenger, intai am desfiintat id-ul care il foloseam la firma pentru ca era degeaba sa il tin cu 30 de varii persoane imbecile de ambele sexe, ca sa nu discriminez, de care nu veau sa mai aud pentru 2-3 persoane care ma intereseaza.
Pe urma am facut curatenie si in messenger-ul meu personal, am fost slab de minte si nu numai ca am lasat sa ma adauge dar si eu i-am pus in lista, tot felul de cretini sau proaste cu care nu am de ce sa mai vorbesc vreodata asa ca nu avea sens sa imi consume pixelii de pe ecran degeaba la fiecare conectare si deconectare a unor inutili. Nu inteleg de ce trebuie sa te adauge in lista daca nu au de spus decat o singura data ceva, sa dea un mesaj scurt sau un e-mail. Probabil sunt handicapati din aia care adauga in disperare contacte pe hi5 si pe laba ailalta care e Fecesbook ca sa para ca au prieteni si ca au facut ceva. Ceea ce mi-a adus aminte sa trec si pe Fecesbook ca sa ma scutesc de actualizarile unor retardate care dau add la tot ce prind.
Mi-a ajuns pana peste cap de actiuni cum s-a practicat la fostul loc de munca, sa se dea cadouri reciproc de Craciun. Dupa ce ca s-a organizat in mod imbecil sistemul de atribuire cine cui ia, anul trecut a fost intai candva seara programat marele eveniment. Dupa care au schimbat dimineata, iar eu am o problema cu diminetile, asa ca nu am putut sa ajung mai ales ca nu au spus din timp. Bineinteles ca am fost cel care a stricat tot evenimentul, vai ce de observatii, pentru niste tembeli care nu au fost in stare sa organizeze un rahat ca lumea. Anul asta din nou imbecilism de eveniment, dar acum s-a facut la 12, o ora foarte rezonabila, dar anul trecut de ce nu au fost in stare sa faca asa? De idioti de aia, cretini care nu sunt in stare sa faca nimic ca lumea. Si dovada clara ca a fost un esec fenomenal, doar jumatate din angajati au participat. Idiotenie de actiune din asta nu are nici succes sau rezultat, nu se imbunatatesc relatiile intre colegi, nu are efect de team building, aia se vor barfi ca si inainte. Iar asta e un adevar pe care mintile alea slabe nu sunt in stare sa il accepte, iar daca as fi fost inca acolo nici eu nu as fi participat ca sa nu incurajez astfel de idei si practici imbecile.
Cine a ramas, a ramas pentru ca am ceva subiecte de discutie si interese comune, restul valea. Sunt asocial, nu am prieteni, nu ma intereseaza sa am prieteni de 2 lei cu care se iese la bere, film si alte actiuni de socializare penale. Ipocrizii si falsitati de genul asta ma scarbesc si sunt o pierdere de timp care ar putea fi folosit mult mai eficient, sau macar m-as putea abtine sa il pierd stiind ca nu conteaza si ca imi pierd timpul. Ma intereseaza doar sa fiu o persoana pe care se poate conta, iar atarnatul prin cluburi, baruri in mod sigur nu incurajeaza asta.

Citate despre adevar

Abraham Lincoln:
Truth is generally the best vindication against slander.

Abraham Lincoln (attributed): You can fool some of the people all of the time, and all of the people some of the time, but you can not fool all of the people all of the time

Adrienne Rich:
When a woman tells the truth she is creating the possibility for more truth around her.

Alfred Adler:
A lie would have no sense unless the truth were felt to be dangerous

Andre Gide:
Believe those who are seeking the truth; doubt those who find it.

Arthur Conan Doyle:
Whenever you have eliminated the impossible, whatever remains, however improbable, must be the truth

Benjamin Disraeli:
Never apologize for showing feeling. When you do so, you apologize for the truth.

Buddha:
Believe nothing just because a so-called wise person said it. Believe nothing just because a belief is generally held. Believe nothing just because it is said in ancient books. Believe nothing just because it is said to be of divine origin. Believe nothing just because someone else believes it. Believe only what you yourself test and judge to be true.

David Hume:
Truth springs from argument amongst friends.

Demosthenes:
Nothing is easier than self-deceit. For what each man wishes, that he also believes to be true.

Galileo:
All truths are easy to understand once they are discovered; the point is to discover them.

George Orwell:
In a time of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act.

Gloria Steinem:
The truth will set you free. But first, it will piss you off.

Leonardo da Vinci:
Anyone who conducts an argument by appealing to authority is not using his intelligence; he is just using his memory.

Marcus Aurelius:
If it is not right do not do it; if it is not true do not say it.

Mark Twain:
If you tell the truth you don't have to remember anything.

Mark Twain:
If you don't read the newspaper, you are uninformed; if you do read the newspaper, you are misinformed.

Mark Twain:
When in doubt, tell the truth.

Sam Rayburn:
Son, always tell the truth. Then you'll never have to remember what you said the last time.

Soren Kierkegaard:
Truth always rests with the minority, and the minority is always stronger than the majority, because the minority is generally formed by those who really have an opinion, while the strength of a majority is illusory, formed by the gangs who have no opinion—and who, therefore, in the next instant (when it is evident that the minority is the stronger) assume its opinion ... while Truth again reverts to a new minority.

Despre adevar, ce au spus altii, preferatul meu e unul al lui Mark Twain "When in doubt, tell the truth".

Razboiul meu

Doua citate absolut geniale:
  • I can fight only for something that I love. I can love only what I respect.
  • Reading is not an end in itself, but a means to an end.
Dar daca va spun de unde sunt, nu o sa va vina sa credeti. Sunt din Mein kampf, autor Adolf Hitler, acel Adolf Hitler din al doilea razboi mondial, exterminarea evreilor samd.
Citesc si ma mira cum un personaj care avea inclinatii artistice a ajuns in extrema cealalta, unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii, si asta cu cele mai bune intentii pentru tara sa. Pe de alta parte, avand in vedere ce le faceam eu cand eram mic broastelor din lacul 23 August pentru ca mi s-a spus o data ca ce e mult nu e bun, e destul de usor de extrapolat si de ajuns la ce le-a facut Hitler evreilor.
Deocamdata cred ca perioada in care a fost la Viena si a facut foamea dupa ce i-au murit parintii l-a schimbat si l-a facut sa urasca evreii, pentru ca aia aveau de mancare iar el nu. Aia aveau haine, iar el nu. Dar sa dea naiba daca m-am prins ce avea cu marxismul, aparent era impotriva actiunilor sociale gen da-i unui om un peste si mananca o zi, era mai curand adeptul schimbarii intregii societatii pentru a elimina cauzele care duceau la somaj, foamete, saracie.
Un personaj foarte interesant.

Fapte bune fara motiv

In acest sfarsit de an am avut chef sa fac si cateva mici fapte bune, nimic deosebit, exista si persoane care sunt mai putin avantajate si privilegiate decat mine.
Omul care ne face curatenia pe scara are copii mici, asa ca m-am gandit ca le-ar place masinutele ramase cand am luat un set din care sa scot doar un model pentru o coleg. Daca le am si nu fac nimic cu ele, de ce sa le tin degeaba cand ar putea face o bucurie mica in alta parte.
Zilele trecute am fost scos in Herastrau la plimbare (multumesc frumos ;) ) si am luat diverse turta dulce, acadele si alte prostioare de supt. Mai exista oameni cu copii, mai vin colindatori, ocazional am chef sa fiu dragut si simpatic. Sau cel putin sa nu imi infig gherutzele din prima :P.
Probabil din cauza necazurilor mele si pentru ca m-am binedispus cumparand haine am devenit mai receptiv si mai dornic sa imprastii si ceva voie buna in jur, dar sa nu exageram. Nu e prea greu, dar tot nu imi place sa fiu pufos si dragalas, prefer sa fiu zbarlit si cu coama ridicata pe spate, mi-e mai usor si imi vine natural.

miercuri, 23 decembrie 2009

Bicicleta medicinala

Mi se sufla din culise ca nu am spus nimic despre bicicleta medicinala, pe care a luat-o taica'miu in principal pentru ca la varsta si spatele lui are nevoie de exercitiu. Ne-a sosit ieri, gata asamblata, pentru ca a luat una expusa in showroom, ca sa nu mai stea cineva sa o monteze.
Cine naiba statea sa asambleze la ea si sa o surubareasca, eu sigur nu aveam chef de asta. Daca nu se baga in calculator sau macar in priza, nu am nici un interes sau pricepere.
Trebuie sa recunosc ca e foarte misto cu bicicleta medicinala pe balcon, e aer curat, exercitiu, nu e foarte frig din cauza caloriferului mic pus si de la cat pedalez ma incalzesc. Setarile de dificultate au diferente cam mici intre minim si maxim, dar se simte ca oboseala dupa 2 minute de pedalat.
Chiar imi place, sper sa ma ajute sa nu lancezesc in ultimul hal si poate chiar sa dau jos cateva kilograme, acum am 78 si daca ajung la 75 as fi foarte fericit.
Ar fi chiar perfect daca as avea loc sa pun laptopul sa ma uit la film 10-15 minute cat pedalez, poate rezolv ceva.

Vad ca deranjez si sunt in plus la bicicleta. Asa ca nu o voi mai folosi, ma voi abtine de la a inoportuna.

Un leader adevarat

Stau in coltul meu si ma gandesc la experienta mea si de viata si profesionala. Sunt inca destul de mic, de abia am trecut de 30 de ani, deci nu se poate spune ca detin intelepciunea anilor. Dar imi place sa cred ca vad lucrurile, daca nu mai clar decat altii, macar in alta lumina.
Traim intr-o societate noua, capitalista, in care banii, performanta, rezultatele sunt urmarite, dorite, cautate. In fiecare domeniu este nevoie de leaderi, de conducatori care sa ii influenteze pe ceilalti, mai ales in vremuri de criza cand panica si debandada abunda.
Cum ziceam, nu e cazul sa pretind ca stiu prea multe si ca ma pricep prea bine la ce ar trebui sa faca un leader, dar sunt destul de sigur ca stiu ce NU ar trebui sa faca. Stiu de asemenea ca nu e cel mai bun mod de a defini ceva, pornind de la o negatie, dar decat nimic...
Pentru un inceput, un leader adevarat stie ca angajatii sunt cea mai importanta resursa, sunt ca degetele unei maini. Separat pot face putine, dar coordonati de o mana devin o forta de bagat in seama, pot executa sarcini mult mai dificile impreuna si la nevoie devin un pumn.
De aceea un leader cu pretentii stii ca nu trebuie sa isi piarda angajatii, pentru ca nu castiga nici un profit in plus daca isi taie degetele de la mana. Asa ca de obicei e o idee buna sa nu ii insulte la nivel personal, desi este chiar indicat sa le faca observatii pentru a-i aduce la calea corecta, fara a jigni.
Un leader trebuie sa fie clar in ce doreste, cand doreste, angajatii de obicei nu au cum sa ii citeasca gandurile si de asemenea nu au cum sa vada imaginea de ansamblu. Mai ales daca leaderul nu le comunica viziunea sa, ca sa isi aduca angajatii la un numitor comun. Poate ca nu toti ar intelege, dar cei care ar face-o ar beneficia de un plus in activitatea desfasurata.
Aici ajung la o parte foarte importanta din activitatea unui leader: comunicarea. Acesta trebuie sa isi motiveze angajatii, sa isi transmita viziunea, sa ii incurajeze mai ales in vremuri de criza, sa provoace unitate, coeziune, efort concertat in fata vicisitudinilor. In nici un caz un leader nu isi afirma autoritatea dezbinand colectivul, luand decizii arbitrare si nefundamentate, dupa care are alta parere si le schimba, le intoarce la 180 de grade.
De aceea un leader care stie ce inseamna sa conduca, isi va controla intotdeauna emotiile in raport cu angajatii, pentru ca astfel ii inspira, ii motiveaza si ii insuleaza impotriva situatiei economice precare si a dificultatilor existente. Daca in schimb isi pierde controlul, injura, o ia pe miriste, angajatii nu stiu ce sa mai creada, incotro sa o apuce. De asemenea daca pedepseste fara discernamant si fara constanta in regulile aplicate, pe langa faptul ca isi instraineaza angajatii si le saboteaza loialitatea fata de el si fata de firma, ii si paralizeaza pe deasupra pentru ca acestia nu mai stiu ce reactie este asteptata de la ei si ce comportament sa aiba ca sa nu mai aiba parte de descarcarile de nervi ale superiorului.
Piata se schimba, societatea umana la fel, pentru adaptabilitate un leader trebuie aiba flexibilitate, rezistenta la schimbare si mersul impotriva acesteia nu pot duce decat la cele mai proaste rezultate. De asemenea pretentii ca el sa ramana neschimbat si doar cei din jur sa ii faca pe plac reprezinta o viziune limitata si ingusta, fara un viitor benefic pentru oricare din partile implicate: leaderul, angajatii, firma.
Un leader nu este rezultatul intelectului sau cat este al constantei in decizii, controlului emotiilor, vizunii cuprinzatoare si de viitor, si mai ales al abilitatii de a le comunica si transfera mai departe angajatilor. Celor care pot beneficia de asta, pentru ca sigur nu toti sunt in stare sa inteleaga sau sa aprecieze, si sa dezvolte un sentiment de participare, de implicare.

Ce de stricaciuni

Pe langa vechiul meu laptopas S271, care a incasat un bolovan si acum are ecranul spart, zilele astea mi s-au mai stricat si altele.
Intai GPS-ul pentru telefonul mobil, cel mai probabil la incercarile mele de incarcare cu un adaptor pentru priza, pentru ca Sony Ericsson nu a inclus decat adaptor pentru incarcare din bricheta. Si bateria din GPS si incarcatorul de la priza au semne de topire a plasticului, deci destul de sigur ca le-am asasinat pe amandoua.
Pe urma unul din hard disk-urile din desktop-ul meu si-a dat obstescul sfarsit, ieri sau alaltaieri. Windows-ul nu il mai gasea, fortat sa il activeze se bloca la pornire. Ce mai, are toate sansele sa o fi mierlit-o definitiv. Ceea ce este absolut ciudat este ca in ultima vreme nici macar nu il mai foloseam asa de mult, descarcarea de pe torrente o lasam sa mearga pe alt hard disk care o duce bine mersi acum. Ce naiba i-o fi venit sa se strice aluia care nu mai era stresat, chiar nu inteleg...
Deci bilant pe moment una bucata laptop, una bucata GPS si una bucata hard disk. Dar nu prea am de gand sa le inlocuiesc acum, nu am de ce in realitate. Mai am un laptop, iar cel care s-a stricat are ca scop sa ruleze filme pe LCD-TV. GPS-ul mergea cam aiurea de la inceput, era util oarecum, dar nu este o mare pierdere. Mai am si alte hard disk-uri, nu sunt obligat sa il inlocuiesc pentru ca nu era singurul meu hard disk.
S-au adunat cam multe totusi dintr-o data...

Cadouri de Craciun

In fine am rezolvat si cadourile de Craciun pentru persoanele cele mai importante din viata mea:
  • cafea braziliana pentru mama mea
  • ceai englezesc pentru tatal meu
  • ciocolata calda cu aroma de capsuni pentru sor'mea
  • cafea pentru dimineata, dupa amiaza si seara, planul in privinta lor este doar partial finalizat
Sunt tare mandru de mine ca nu am cedat tentatiei sa imi iau ceva de bagat in PC, vreo placa video noua sau hard disk-uri :D. Si de asemenea mandru ca nu am dat iama prin nugaua vanduta la sala Dalles, eram perfect capabil sa iau de ordinul kilogramelor, am o slabiciune pentru nugaua buna.
Dar am fost pe faza si am rezistat eroic ispitelor :P
Cand iau cadouri, de obicei urmez o anumita tematica, o idee care le este comuna. Acum ceva ani am luat mp3 playere, in alti ani am dat ciocolata, foarte des am luat cadouri legate de IT sau care macar se bagau in priza. Anul acesta am vrut sa faca ceva diferit, care sa aiba cat mai putin legatura cu ce am facut in trecut si am mers pe bauturile care le plac celor apropiati mie.

Parada modei

S-au miscat cam greu cei de la LoSpaccio, dar mi-au adus in fine celelalte 2 sacouri care ma interesau: unul caramiziu si unul de velur maro inchis. Arata foarte bine, as zice ca a meritat sa astept, stofa e buna si pretul decent.
Magazinul e de fapt specializat mai curand pe lichidat capetele lor de stoc, modelele din colectiile precedente, aparent se vand cam la jumatate de pret. Ceea ce in perioada asta economica neplacuta trebuie sa recunosc ca e un mare avantaj pentru cineva ca mine, care are nevoie sa recupereze si sa se doteze cu ceva haine. Anul trecut mi-am luat un costum Steilman, care nu e cine stie ce mare chestie, la vreo 700 de lei parca, in timp ce la LoSpaccio am gasit modele a caror culoare mi-a placut foarte mult la aproximativ jumatate din suma aceasta.
Daca si vedetele se imbraca de la solduri, eu de ce naiba sa nu o fac? Ca am si mai putini bani decat ele, acum imi caut si alt servici, trebuie sa fac economii.
Si hainele chiar imi plac cum arata, asta e ceva foarte nou la mine, combinatia sacou cu camasa si blugi da foarte bine parerea mea, par o persoana serioasa si matura. Deh, sunt poate si avantajat ca am crescut bine, multumita mamei mele care de multe ori ma scoate din minti dar macar a avut grija sa nu ajung vreo aschimodie rahitica, am ochii albastrii si parul nu foarte inchis la culoare. Asa ca pot purta cam orice culoare, pe mine, vorba lui Will Smith "You know what's the difference between you and me? I make this look GOOD"
Mi-a placut ca tanti de la magazin a incercat sa mai imi vand un costum, similar cu cel la care m-am indragostit de culoare, stofa era negru-albastra, dar cu aceeasi textura foarte frumoasa... dar inca 400 de lei se aduna la celelalte sute, trebuie sa ma port econom si responsabil. Dar cred ca am inteles o parte din fascinatia femeilor pentru haine.
Cel mai mult ma mira ca sunt multumit dupa ce am dat atatia bani pe ceva care nu are nici o legatura cu calculatorul :)))

Stiti ce se intampla...

... cand nu vrea cineva sa ma vada? Primeste exact ceea ce vrea. Ce altceva as putea sa le ofer decat ceea ce vor? Oh well, azi eram tare frumushel, in blugi, unul din sacourile noi, camasa, haina noua etc. etc. Ce mai, eram desprins din revista :P

Si daca tot sunt in dispozitie revelatoare, stiati ca pe messengerul nou de pe mobil arata daca esti idle sau nu? E foarte tare, de exemplu azi pe la 13 pe id-ul meu de business eram idle si messenger arata asta clar pentru ca nu eram la calculator. In acelasi timp pentru alte persoane conectate nu arata ca ar fi idle, deci logic erau la laptop sau computer. Pentru ca daca nu ar fi fost, ar fi devenit idle. Dar cum nu au devenit deloc idle, inseamna ca erau prezente minute in sir.

Numarul 3, sunt foarte suspicios, daca nu mi se pupa perfect dovezile cu afirmatiile concluzia nu poate fi decat ca nu mi-a fost spus adevarul. Iar asta ma cam enerveaza, mai ales cand nu intreb nimic dar primesc povesti la care nu gasesc legatura cu realitatea.

luni, 21 decembrie 2009

Cine are pretentii de model?

Cine, cine oare, in afara de mine :P?
Daca tot e Craciunul aproape, am trecut pe la Lo Spaccio si am dat un pic iama: 2 costume, 1 sacou, 1 pardesiu si daca imi aduc maine si celalalt model de sacou il iau si pe ala. Cam era cazul sa ma dotez si cu haine, pe langa ce hardware bag in PC :)).
Cam asa arata rezultatul, mica mare diferenta care arata clar ca haina de fapt face pe om:

Orice s-ar spune, aparentele conteaza... Mi-a placut foarte mult culoarea costumului acesta si am vrut neaparat sa il am pentru azi.

Bug enervant in WoW

Adica INCA unul pe langa tona care sunt deja. Din cand in cand chiar imi place sa ma joc WoW, in principal pentru ca imi plac profesiile si sa fac un pic de comert in joc ca sa obtin bani (asta e partea in care fac ochi $$).
Dar exista o chestie care imi face draci: zburatul. In principiu, faci click pe buton, incaleci pe grifon, liliac, dragon, covor zburator sau ce ai si te misti din sagetile de directie plus "x" pentru jos si "spacebar" pentru sus. Ok.
Ce ma intreb eu este de ce mama dracului dupa ce sunt pe zburatoare si apas pe mers inainte, merge si inainte si IN JOS?! Eu nu apas pe x ca sa mearga in jos, dar totusi se duce asa. Pana in momentul in care atinge pamantul sau alta suprafata tare. Ridicat sus merge drept acum, nu o mai ia in jos de capul lui.
Ai crede ca in nspe patch-uri cate au fost de la The Burning Crusade au avut destul timp sa corecteze asta, dar ca multe alte mici chestiuni care ar fi trebuit rezolvate le-au lasat cu bug-uri.

Episodul urmator

Pentru inceput, 50 de greseli pe care barbatii le fac in pat cu o femeie si partea intai si partea a doua cu ce ar putea face bine ca sa aiba parte de invitatii mai dese in dormitorul unei femei. Dormitor sau altundeva...

31 de sfaturi pentru femei

Aici, o abordare pe care sigur noi barbatii vrem sa o vedem mai des pusa in practica de femei. Si ar mai prinde bine sa tina cont de recomandarile ce sa nu faca.
Intr-un episod urmator randul barbatilor si cum trebuie sa puna ei osul la treaba.

joi, 17 decembrie 2009

Trei miracole

Azi am vazut pentru prima data o masina de dezapezit, in actiune, pe strada mea. N-am mai vazut niciodata vreuna in cei aproape 20 de ani de cand stau aici. Pana acum am vazut asa ceva doar la televizor.
Al doilea miracol, ma suna maica'mea cand pleaca de la real in loc din masina la capul strazii si sa se mire de ce nu sunt gata sa pun muschii la munca. Umbrit partial de faptul ca se astepta sa ma imbrac si sa cobor sa stau un sfert de ora sa inghet in frig pana ajunge ea. Siiigur ca da.
Si trei, ma suna o firma pentru interviu lunea viitoare, desi anul acesta nu ma mai asteptam sa se intample ceva pe linia asta.

Am revenit cu picioarele pe pamant cand am auzit ca sor'mea a platit 1700 de lei la banca pentru ca impreuna cu idiotul ei a luat imprumut ca sa mearga intr-o excursie. Macar are scuza ca e blonda...

Singura melodie acceptabila de Craciun


Tot restul colindelor ma enerveaza.

miercuri, 16 decembrie 2009

Adevarul despre Google Wave

Mi-e dor

Leapsa luata de aici, mie mi-e dor de:
  1. Berceniul copilariei mele, in care ma jucam de dimineata pana seara, cu pauza doar la pranz cand mi se facea foame si somn
  2. inocenta pe care o aveam inainte de clasa I cand nu stiam sa injur, inainte de prima dragoste cand inca eram increzator si inainte de primul dat afara de la locul de munca cand am aflat ca performanta si dedicarea nu conteaza
  3. stilourile si pixurile pe care mi le-a stricat sistematic un coleg din scoala
  4. lopatica si alte jucarii aduse de tatal meu de prin Germania, pe care le-am pierdut/mi le-au furat in IOR
  5. mersul la film cu tatal meu, sau in parc unde jucam badminton vara si ne dadeam cu sania iarna, acum nu il mai tine spatele
  6. ciorba de rosii a bunicii din partea maica'mii, si cartofii pe care ii prajea de se ardeau, de nu am mancat mult timp cartofi prajiti facuti de tatal meu pentru ca erau cruzi
  7. vremurile cand nu aveam ultima noutate tehnologica in calculator, si nici nu imi trebuia in loc de contact uman
  8. jocurile care aratau ca naiba, se auzeau ca un zgariat de tabla dar care ma captivau, in timp ce acum cea mai reusita grafica si coloana sonora ma impresioneaza prea putin
  9. diminetile cu trezit devreme, mersul la scoala/liceu/facultate, de teme, referate, pentru care ma stresam crezand ca fiecare e sfarsitul lumii
  10. minunatul Bagherutza si tupeul cu care facea scandal si cerea sa ii dau drumul in scara
  11. zambetul pe care mi-l aducea pe buze numele ei
  12. emisiunile si filmele de pe televiziunile bulgaresti, Noapte buna copii, Un milion si una de dorinte, cursurile lor de engleza
Cam atat imi vine in minte acum.

Eu



O imagine spune cat 1000 de cuvinte...

marți, 15 decembrie 2009

Tot raul spre bine

Pentru ca azi am fost pufos tare neindemanatic si am dat mancarea pe jos, pisicile din jurul blocului au papat fripturica de porc :)

Renuntare, cu si despre

Kitano Gempo, abate al templului Eihei, avea 92 de ani cand a trecut in nefiinta in anul 1933. Toata viata sa s-a straduit sa nu fie atasat de nimic. Pe la 20 de ani, cand era cersetor ambulant s-a intalnit cu calator care fuma tutun. Coborand impreuna pe un drum de munte, s-au oprit la un moment dat sub un copac ca sa se odihneasca. Calatorul i-a oferit lui Kitano de fumat, ceea ce el a acceptat pentru ca ii era foarte foame in acel moment
"Cat de placut este fumatul", a comentat el. Celalalt i-a dat o pipa ce ii era in plus si tutun, dupa care s-au despartit.
Kitano a simtit: "Astfel de placeri imi pot deranja meditatia. Inainte ca aceasta sa mearga prea departe, ma voi opri acum". As ca a aruncat obiectele pentru fumat.
Cand avea 23 de ani el a studiat I-King, cea mai profunda doctrina a universului. Era iarna atunci si el avea nevoie de cateva haine groase. I-a scris profesorului sau, care locuia la ~200km departare, spunandu-i de nevoia sa, si a incredintat scrisoarea unui calator sa o livreze. Aproape toata iarna a trecut fara sa soseasca raspuns sau haine. Kitano a apelat la prestiinta I-King, care de asemenea invata arata divinatiei, pentru a afla daca scrisoarea sa a fost sau nu livrata. A aflat ca scrisoarea fusese pierduta, iar o scrisoare ulterioara de la profesorul sau nu mentiona deloc hainele.
"Daca pot sa fac determinari atat de exacte cu I-King, s-ar putea sa imi neglijez meditatia", a simtit Kitano. Asa ca a renuntat la aceasta invatatura minunata si nu i-a mai folosit puterile niciodata.
Cand avea 28 de ani a studiat caligrafia si poezia chineza. A devenit atat de iscusit in aceste arte incat profesorul sau il lauda. Kitano s-a gandit: "Daca nu ma opresc acum, voi fi un poet, nu un profesor de Zen". Asa ca nu a mai scris niciodata poeme.

Foarte multa lume crede, in mod gresit, ca nu poti sa renunti. De fapt, ca si Kitano, trebuie sa renunti la ce iti consuma timpul si te indeparteaza de scopul tau. Scopul sau era sa fie un maestru Zen, nu un ghicitor sau un poet, asa ca tot ce era el a mers pe aceasta idee.
Cea mai mare dificultate pe care o avem in viata este sa ne dam seama ce dorim cu adevarat, pentru ca implica sa renuntam la ce ne impiedica sa ne atingem scopul. Avem atat de multe interese, de oferte si posibilitati incat nu stim ce cale sa urmam pentru ca se acopera intre ele, se ascund si nu mai tinem minte ca voiam sa pictam, sa cantam la un instrument, sa devenim doctori sau...
Este greu sa renunti, pentru ca esti deja obisnuit, ti s-au creat in minte subrutinele pe baza carora iti executi viata si nu mai vezi in afara lor. Iarasi este greu sa renunti la pierderile de timp de acum pentru ca acestea iti ofera recompense imediate si relativ usor de obtinut, in timp ceea ce iti doresti cu adevarat implica multa munca, efort si dedicare cu rezultate ce le vei primi peste mult timp.
Este alegerea fiecaruia pe ce drum merge si ce il conduce in viata.

Persoane ce ne trec prin viata

Poza aceasta se numeste "Persoane ce ne trec prin viata"

Acum sunt langa noi, dar au propriul drum care o perioada coincide cu al nostru. La un moment dat toate drumurile se despart si atunci ne raman doar urmele ca amintire pentru ce a fost.
Iar cand noi nu mai suntem, se sterg si urmele pentru ca nimic nu este pentru totdeauna si asta este ordinea firii in aceasta lume.

luni, 14 decembrie 2009

Pareri de rau

Ati vazut sau auzit vreodata de vreo femeie care sa fi facut ceva ca sa repare o actiune pentru care ii pare rau? Pentru ca vorbind cel putin pentru mine, ori de cate ori a fost cazul, nu s-a intamplat nimic palpabil.
Daca s-ar fi intamplat cred ca am fi remarcat cu totii ca s-a oprit lumea si ca Pamantul nu se mai invarte in jurul Soarelui, sau am fi fost sunati din Iad si rugati sa ne lasam de tampenii ca nu-si pot face treaba cu el inghetat. Rudele de sange nu se pun, pentru ca deh, nu au de ales si nu exista liber arbitru in cazul acesta.

Sa va spun o poveste amuzanta. Zilele trecute am descoperit ca laptopul meu S271, cel pe care il aveam inaintea acestuia de pe care scriu, a incasat un bolovan si are ecranul spart. Cam 20% nu se mai poate folosi, iar reparatia (adica inlocuitul) ecranului costa peste 200 de Euro, adica vreo 900 de lei. E, acum vine partea cu adevarat interesanta, maica'mea a castigat la loto 1000 de lei, deci se cheama ca familia este pe plus. Incredibil cum se egalizeaza scorurile in viata asta...

Femeile si standardele duble

Gasesc ca e remarcabil cum gandesc femeile, in mintea aceea intortocheata a lor:
  • in timp ce un barbat trebuie sa dovedeasca continuu afirmatiile care le face cu atentie, prezenta, sprijin, suport, cadouri etc., o femeie este libera de acest aport
  • dorintele unei femei conteaza mai mult si sunt mai importante decat ale unui barbat, deci el poate fi ignorat pentru ca ea e obosita, o doare capul sau are o unghiuta rupta
  • o femeie are voie sa ceara efecte imediate, in schimb un barbat trebuie sa astepte sau chiar sa renunte la ce isi doreste
As minti daca as spune ca cele de mai sus sunt o descoperire recenta, sunt fapte care imi sunt cunoscute de ceva timp. Interesant este ca o femeie nici macar nu concepe ca fiind gresit sau exagerat sa pretinda atatea fara sa vina cu altceva decat vorbe, considera in schimb este natural sa i se faca pe plac, trebuie sa acceptam ca asa gandesc ele. E ca si cum te-ai duce la negocieri la care sa ti se ceara sa dai marfa ieri, sa ti se faca favoarea sa fie luata si de primit plata nu e cazul sa speri ca se va intampla prea curand.
Din pacate nu exista mai multi ca mine, care sa aiba curajul sa spuna "nu" si care sa nu se lase impresionati. Era o vreme cand astfel de situatii si pretentii ma enervau, pentru ca nu sunt deloc cinstite, pana cand mi-am dat seama ca existenta lor nu ma obliga in nici un fel sa le dau curs si sa acord increderea, prietenia sau afectiunea mea pe gratis. Am timp, nu livrez nimic pana nu am conditii si termene de plata clar stabilite.
Iar timpul nu e deloc cinstit cu femeile, pentru ca se poate spune orice dar aprecierea lor in societate porneste de la felul cum arata, in timp ce pentru barbati valoarea lor se bazeaza pe ceea ce au acumulat (experienta, bani, putere). In timp ce pentru o femeie valoarea in timp sufera o depreciere, pentru barbat situatia este inversa, valoarea sa creste o data cu pretentiile si asteptarile de la o posibila partenera.

E doar trist cand vezi ca regula e respectata inca o data, nu esti chiar surprins, dar iti pare rau ca nu ai dat peste acea exceptie care confirma regula. Ceea ce ma deranjeaza e ca uneori as vrea sa fiu un pufos calin si lipicios, aici voi exemplifica folosind o mica poveste cu Mr. Bilbo. Motanul lui tata are in obicei sa vina dimineata pe la mine, sa doarma pe langa coastele mele, cu o labuta peste pieptul sau peste mana mea, depinde de pozitie si sa pompeze cu labutele in mine (ceea ce ma recunoaste pe mine drept pisica superioara lui in ierarhia din casa, pompatul este ramas de cand era mic si sugea de la mamica lui). Pentru ca acestea sa se intample, trebuie indeplinite mai multe conditii:
  • sa fie usa deschisa, ca sa poata intra. Bilbo va face zgomot la usa sa ii dau drumul
  • sa aiba loc in pat langa mine, si sa ii confirm ca poate urca. Pisoiul lui tata va mieuna, sa ma dau la o parte
  • sa ii fie gherutzele scurtate, ca sa nu intepe cand pompeaza. De aceea trebuie sa i le ajustez regulat
La fel ca Mr. Bilbo, eu am disponibilitatea pentru a oferi ce mi se cere. Dar la fel ca pentru el, trebuie sa mi se deschida usa, sa mi se faca loc si sa fiu invatat sa pompeze, imi trebuie create conditiile necesare.
Poate data viitoare...

sâmbătă, 12 decembrie 2009

... and then SHE saves HIM

Poate unii au vazut si mai tin minte filmul Pretty woman, in care Richard Gere este un afacerist rece si atat de incorsetat in ideile lui ca a avut nevoie de ani de terapie ca sa recunoasca faptul ca e furios pe tatal sau. Julia Roberts este o "fata muncitoare" care arata OK, isi vopseste cizmele cu carioca si in lipsa educatiei are mult bun simt.
Mi se pare impresionanta scena de la sfarsit, cand el vine cu masina sa o ia si intreaba ce se intampla dupa ce printul isi salveaza printesa la sfarsitul povestii. Personajul Juliei Roberts ii raspunde "and then she saves him". Mult timp am crezut ca era vorba doar de povestea lor, in care ea vede sensibilitatea ascunsa in spatele scutului de afacerist dur iar el percepe decenta ei in ciuda meseriei de prostituata. Dar acum inteleg ca e vorba de un adevar ceva mai general aplicabil, in orice fel de relatie intre 2 oameni este normal ca fiecare sa contribuie, sa discute dorintele si problemele lor.
Mi se pare emblematica aceasta replica pentru afirmarea rolului egal pe care il are o femeie intr-o relatie, si sper ca poate intr-o zi o sa am si eu noroc. Dar trebuie sa fiu realist, cred ca nici macar cineva care a studiat psihologie nu e in stare sa vada, ca sa mai cer sa treaca peste faptul ca-s in ultimul hal de defect:
  • nu am idee cum sa exprim sentimente pozitive, afectiune, interes, compasiune pentru ca mi-e frica sa ma arat vulnerabil
  • in schimb, am tendinta covarsitoare de a fi rautacios si ironic, ca mecanism de protectie, cu cat tin mai mult la cineva cu atat sunt mai virulent
  • pe hartie si intelectual vorbind sunt chiar pervers, in practica si in realitate sunt timid si rezervat
  • am mare nevoie de apreciere si acceptare pentru ca atunci cand eram mic imi vedeam parintii multumiti de mine doar cand aduceam note mari acasa si mi s-a creat o asociere intre performante si afectiune, eu arat ce simt cu gesturi si actiuni, nu vrajesc cu vorbe
  • desconsider si privesc de sus pe ceilalti, pentru ca imi sunt inferiori intelectual (chiar si fizic, de multe ori), iar eu nu simt dorinta de a ma asocia cu persoane care nu ma provoaca, nu ma stimuleaza, ceea ce ma face cam asocial
  • foarte greu mi se castiga increderea, din cauza experientelor mai din trecut sau mai recente, cea mai mare parte dintre ele negative si pe care inca le port cu mine, pentru ca nu stiu sa renunt la ele sau pentru ca nu am altele pozitive care sa le inlocuiasca
Cred ca am totusi o calitate, in loc ca altii care se bat cu pumnul in piept care are muri fara ea, eu sunt destul de sigur ca as trai cautand si invatand cai sa o fac fericita ca sa imi merit afectiunea.

vineri, 11 decembrie 2009

Fara stapana, deci vagabond

Pufosul se simte tradat, mai ales ca intrebat fiind, a spus ca doreste o relatie de durata (si poate l-a speriat un pic asta, pentru ca era prima data). S-a dus increderea, probabil singura calitate care conta de fapt pentru el pentru ca desi poate fi atras de corp si dorinta fizica, interesul ramane doar daca ajunge sa capete si incredere, si are nevoie sa fie sigur ca nu e mintit. Acum e ca oricare alta.
Soarta nu e lipsita complet de simtul ironiei, pentru ca majoritatea barbatilor mint si inseala ca vor si sunt interesati de sufletul femeii si asta le aduce ceea ce vor de fapt, in timp ce pufosul chiar e tentat de suflet si exact asta parca e blestemat sa nu aiba.
Mai vreti sa stiti o chestie interesanta? In ultimii 4 ani nici una din femeile care au calcat pe coada pisoiul nu a avut parte de o relatie reusita, numai despartiri, divort, tradari si inselari... si ar trebui sa stie, pentru ca pe umarul lui au plans.

joi, 10 decembrie 2009

Pisoi in cutie

Nu ma inteleg nici pe mine, tot ceea ce conteaza pentru pufos este sa fie in stare sa aiba grija de persoanele importante din viata lui. Ar trebui sa fie usor asta, pentru ca sunt destul de putine persoane care conteaza pentru el si pentru care merita sa se deranjeze si sa se implice.
Asa ca nu inteleg ce s-a intamplat cand una din ele a fost bolnava, racita sau pe acolo. Nu imi dau seama cum de nu am reactionat cum ar fi trebuit, sa se duca sa vada cum se simte, sa aiba grija sa isi ia medicamentele si sa isi bea ceaiul. Este baza, esenta pe care functioneaza pisoiul, de asta nu isi tolereaza si nu-si accepta orice fel de greseli, pentru ca ar putea sa le comita cand e vorba de motani si persoanele la care tine.
E tare ciudat, pentru ca nu-i place deloc sa dea din gura si sa emita in eter prostii siropoase (e convins ca il face sa para slab daca arata emotii si pe deasupra nu vrea sa aiba nimic in comun cu restul), in schimb adora sa aiba mici gesturi(care de fapt sunt reminescente din vremurile primitive cand masculii aducea hrana in pestera, iar acum pisoiul aduce software, muzica, filme, carti luate de pe net, dulciuri, cadouase...) dar mai ales sa se faca util ca sa merite sa fie acceptat si dorit.
Oare a fost atat de stresat de faptul ca nu mai are job, ca nu si-a gasit deja alt loc de munca, de baia in care se lucra, gaurea si poliza incat si-a uitat principiile si directivele? Atat de enervat ca muncitorii au avut parte de masa in timp ce lui nu i-a spus nimeni nimic incat a intrat in cutie si nu si-a dat seama ce are de facut? Nu imi explic cum de a ignorat ceea ce considera ca este datoria si responsabilitatea sa, asta e ceea ce face, scopul ce il defineste.

miercuri, 9 decembrie 2009

Lie to me

Deocamdata am destul de mult timp liber, desi nu e exact alegerea mea, frec menta sub diverse pretexte, si am descoperit cateva seriale noi. Printre ele si Lie to me, un serial ce se desfasoara in jurul unor specialisti identificarea emotiilor afisate de oameni, pe care le studiaza pentru a-si da seama daca cei analizati mint sau spun adevarul.
Imi place subiectul pentru ca detest sa fiu mintit, in parte si pentru ca sunt destul de bun la identificat cand vor sa ma duca de nas. Recunosc, nu la fel ca cei din serial, dar urmaresc discrepantele si nepotrivirile intre afirmatii. Ma enerveaza pentru ca imi insulta inteligenta, pentru ca vor sa ma minta si presupun ca nu imi voi da seama. Bineinteles ca imi voi da seama, mai devreme sau mai tarziu, am memorie buna si imi aduc aminte ca trecutul si prezentul nu corespund. Nu intotdeauna voi face ceva in privinta asta, pentru ca nu merita efortul, dar tin cont pe viitor.
Revenind la serial, este genial realizat si cum foloseste micro-expresiile pentru a scoate in evidenta cine minte si cine nu, actorii sunt dirijati magistral pentru a obtine efectul dorit. Dr. Lightman este cel care practic a creat stiinta detectarii deceptiilor, un individ dincolo de destept, destul de cinic, divortat si cu o fiica in liceu care il minte cu toate ocaziile specifice adolescentei. Dr. Foster este partenera sa, o femeie inteligenta care isi recastiga independenta dupa divortul de un sot care o insela, atitudinea ei schimbata se vede cel mai usor in trecerea de la tinutele business din prima serie la ansambluri roz sau rosii in cea de a doua. Mai avem si opusul unui mincinos patologic, un tip care spune intotdeauna adevarul, noua venita care are un instinct natural ce trebuie cizelat, si agentul FBI care e responsabil cu muschii, impuscaturile si atragerea interesului populatiei de culoare neagra.
Actiunea fiecarui episod poate avea mai multe fire, personajele fiind impartite in 2 echipe ce rezolva cazuri diferite. Mai apar si tensiunea cauzata de relatia dr-ului Lightman cu fata lui, sau fosta sotie de care e divortat. Deocamdata nu a aparut un dusman principal, un antagonist care sa urmareasca personajele, doar minciunile si explorarea motivelor pentru care ele apar.
Mi s-a intamplat uneori cand aud pe cineva vorbind ca dintr-o data sa simt cum a schimbat felul cum vorbeste, atitudinea, pozitia corpului, vad cum face efort sa fie convingator. In restul timpului sunt un cinic care e convins ca celalalt minte, de cele mai multe ori am dreptate pentru ca asa este, oamenii mint cu orice ocazie, motiv si chiar fara.

Un pisoi respins

Oare voi cum ati reactiona daca vi s-ar lua ce aveti mai pretios in viata? Daca vi s-ar lua si speranta, visul frumos pe care il aveati pentru persoana de langa voi?
Pentru altii nu pot sa spun, dar pisoiul asta se zbarleste, se infoaie si lupta cu ghearele si cu dintii. Pufosul are destul de putine, asa ca ce are e destul de pretios si conteaza pentru el.
Credea si el ca in femeia din viata lui poate avea incredere, ca tine la el si ca e cinstita. Asa ca si-a permis sa aiba sentimente pentru ea, dar in timp ce era loial si nu iesea cu alte matze, era singurul din relatie care facea asta. Cand iesi cu cineva cateva luni, vorbesti zilnic, o mangai si o tii in brate, mergeti de mana in parc, asta inseamna ceva, poate nu pentru toti, dar pentru pisoi sigur inseamna. Iar daca nu esti intr-o relatie si lasi pisoiul se faca ce a fost lasat, sa il inviti sa se mute cu tine... aici depinde de fiecare ce crede, pufosul a ales sa creada ca nu mai e singur, ca are cui sa apartina. E un sentiment placut, sa stii ca nu esti singur, sa iti faci planuri impreuna, sa zambesti cand te gandesti la numele ei. Dar in timpul acesta, era inselat, pentru ca in timp ce pisoiul era credincios, ea isi cauta in alta parte si accepta in mod egoist o alta relatie care sa ii satisfaca nevoile.
Ceea ce o fi ok, se intampla sa nu conteze ceea ce ai si sa fie mai tentant ce nu ai. Dar nu e deloc ok sa nu discuti cu partenerul ceea ce te deranjeaza, sa ii ceri ce ai nevoie, sa il eviti cu saptamanile, sa nu ii fii acolo ca sa treceti impreuna peste momentele grele. Si sa incepi cu prostii ca vrei sa fiti doar prieteni dintr-o data, dupa ce saptamana dinainte totul era ok pentru nu te-ai plans de nimic, si intrebata in fata daca ti-ai gasit pe altcineva sa insisti ca e din cauza de lungimi de unda diferite. Doar presata sa recunosti ca ai inceput o alta relatie, pentru ca era prea evidenta disparitia interesului pentru pufos, pe care intr-o vreme il numeai motanelul tau.
Iar asta se cheama tradare si ipocrizie, pentru ca putea sa fie cinstita si sa isi spuna ce avea pe suflet, dar a preferat sa lucreze pe ascuns si sa se bage in alta relatie. Nu asa te porti cu persoana cu care esti, nu asa te porti cu cineva cu care pretinzi ca sunteti doar prieteni ca sa iti justifici actiunile. Si asta ma enerveaza cel mai mult, felul cum a procedat, cum a negat realitatea si ca nu vrea sa accepte cat de egoista a fost. A distrus increderea pe care o acordasem atat de greu, nu a avut rabdare iar in timp ce pufosul cauta sa ii ia cadouri si mici atentii ca sa ii arate ca tine la ea, isi facea de cap in alta parte. Nu conteaza banii, nu conteaza cadourile, conteaza in schimb cautatul, alesul, dorinta de a fi pe placul ei, dorinta de a le vedea acceptate cu placere ca sa se simta si el acceptat.
Doare pentru ca nu a stat de vorba, pentru ca a decis pentru doi oameni singura, pentru ca ea era cea cu experienta si mai matura dintre cei doi. Probabil ca va primi ce merita pentru cum s-a purtat cu pisoiul, pisoiul care nu mai are job si e stresat de fostul loc de munca, stresat de gasit alt loc de munca, stresat de muncitorii care au refacut baia si care avea nevoie de un loc linistit langa femeia care ii castigase increderea si poate si inima. A renuntat singura la toate astea, dar mai are totusi pretentia sa fie prieteni, cum sa fii prieten cu cineva care te-a tradat, te-a inselat, care se mira ca reactionezi cand pierzi ceea ce considerai al tau?
Ce fel de relatii trebuie sa fi avut inainte incat sa nu fi avut parte de asa ceva, oare chiar nu conta pentru cei de dinainte, nu ii interesa ce pierd, nu ii durea, nu erau implicati in aceasi relatie? Cand pierzi o persoana la care tii, te lupti asa cum stii, poate ca e bine, poate ca e rau, dar daca chiar ai sentimente pentru acea persoana te lupti impins de ele.
E pierderea ei, nu sunt multi pisoi care sa fie atat de sensibili incat sa faca, nu sa dea din gura, tot ce ii duce capsorul ala pufos pentru a sti ca ea e multumita, de intelegatori care sa cedeze de la ei pentru a o lasa sa isi faca programul cum vrea. Si-a tradat pisoiul, se minte pe ea ca nu avea o relatie cu el iar acum crede ca are o relatie cu altul. La varsta ei ar trebui sa stie ca o relatie nu exista pentru ca o stabilesti textual dupa ce te-ai intalnit de cateva ori cu idiotul in acelasi cerc de prieteni, exista pentru ca o lasi sa apara in timp, nu o comanzi pentru ca te mananca pe tine ceva si ai nevoie de scarpinat.
Nu e prima data cand sunt ranit asa, am fost lovit si mai rau, mult mai rau, de persoana la care tineam si pentru care as fi trait sau as fi murit daca avea nevoie, si totusi am supravietuit. Asa ca lucrurile nu sunt asa dramatice, pisoiul sufera dar probabil ii va trece si se va linisti, doare mai putin decat in trecut. Dar totusi doare pentru ca nu merita sa fie aruncat asa fara sa aiba loc o discutie in doi, pentru ca doi oameni erau implicati in povestea asta, doare pentru ca nu este corect, doare pentru ca nu e cinstit ca el sa sufere cand altii profita de pe urma durerii lui, doare pentru ca a crezut din nou ca apartine cuiva si ca este pretios pentru acea persoana, ca este acceptat si dorit. Pe mine ma mira inca, si sper sa nu ajung sa consider asta ceva obisnuit, sa vad cum poti pretinde ca tii la o persoana, ca iti pasa si cand nu mai ai nevoie sa renunti si sa o arunci ca pe o carpa, fara sa te intereseze de consecinte si suferinta provocata, sa ascunzi adevarul si sa minti gradual ca sa nu il recunosti.
Stim cu totii ca relatia aceea va da gres, pentru ca are toate bazele gresite, pentru ca e intemeiata pe suferinta, pentru ca e fortata de scarpinat nevoi si nu de dorinte venite din suflet, pentru ca s-a aruncat in ea ca sa treaca de sarbatori, pentru ca e fortata si nu e naturala adusa de soarta cum era ce aveam eu. Nu am multa experienta de viata, dar am destula cat sa stiu ca pe lumea asta nu se intampla nimic nou care sa nu se fi intamplat deja de mii de ori inainte... Iar mie imi pare rau ca a trebuit sa se termine asa, o pata peste atatea memorii frumoase adunate impreuna.
Si cum naiba se duce singur pisoiul la Avatar, sau de sarbatori, planul era pentru un cuplu, nu pentru un pisoi singur, plouat si amarat.

marți, 8 decembrie 2009

Alegeri si 2009

Romanii au avut din nou ocazia sa isi aleaga presedintele, dar numai unul din 3 optiuni destul de nesatisfacatoare toate:
Crin Antonescu, o d-ra scoasa la maritat in politica damboviteana
Mircea Geoana, o marioneta ce se muleaza perfect pe mana intereselor financiare din umbra
Traian Basescu, un golan slefuit un pic de contactul avut cu lumea straina cat a fost capitan de nava

Dintre toti 3 de mai sus, doar despre Basescu stiu ca a fost capitan de nava, despre restul nu am idee ce menta au frecat inainte sa intre politica si sa aiba functii prin guvern.Probabil ca nu faceau nimic practic, care sa aiba legatura cu realitatea vietii de zi cu zi. Alegerea mea s-a oprit la Basescu, pentru ca Geoana e un prost aservit lui Sorin Ovidiu Vantu, cel care a pagubit 300.000 de depunatori la FNI cu "schema dormi linistit", iar Antonescu a fost eliminat in primul tur. Deci am ales nu optiunea cea mai buna, ci optiunea cea mai putin proasta pentru Romania, pentru ca asigura macar continuitate si nu facea jocurile celor care vor sa fura, sa spolieze si sa devalizeze nestingheriti ca pana acum.

Alegerile pentru presedinte m-au facut sa ma gandesc la alegerile mai mici, la nivel personale, pe care le face fiecare dintre noi. Tot timpul alegem, uneori chiar fara sa ne dam seama, pentru ca ni se pare natural deja sa urmam respectiva cale. Optiunile care le facem ne sunt dictate de ceea ce stim, de cunostiinte, de educatie, de mostenirea culturala, de ceea ce vedem in jurul nostru, de ceea ce ne spun familia si prietenii. Asa ca trebuie sa ma intreb, in ce masura viata noastra este pre-determinata si cat avem in realitate libertatea de a alege.
Cel mai simplu exemplu este cel al copiiilor care urmeaza cariera parintilor, pentru ca au deja o experienta traita in casa care ii predispune la aceasta. La sate este poate si mai usor de observat acest transfer al ocupatiilor peste generatii, la doctor, invatator si preot. La oras, ca sa vin in mediul urban, diversitatea este ceva mai mare, dar nu o sa vedem prea des copii de ingineri care se fac doctori, copii de economisti care se fac ingineri. Mai curand treceri in domenii similare, conexe, farmacisti devin doctori, ingineri activeaza in domeniul tehnic. Eu de exemplu probabil ca nu as putea sa fiu artist, talentul meu la desen e mizerabil, actoria mi se pare departe de mine, iar si daca ar fi sa cant probabil ca m-ar plati sa tac din gura.
Vorba aceea, ce se naste din pisica, soareci mananca, o fi ceva adevarat la ea.

Societatea pune mare presiune sa facem alegerile care convin grupului, cei nou intrati trebuie sa accepte politica stabilita de grup in privinta filmelor preferate, actorilor si canteritilor. Cum ar fi intr-un grup de fete din clasa 5-a sau 6-a sa apara una care nu e interesata de Hannah Montana, de exemplu.
Se trage de noi in toate directiile, suntem bombardati cu marketing agresiv pentru produse de consum, atat de mult incat oare cine suntem "noi"?

Nu inteleg femeile

Vor comunicare, dar nu comunica ce vor.
Vor sa le protejezi si sa le aperi, numai cand corespunde cu planurile lor.
Vor sa fie alintate, dar nu se lasa.
Vor sa fie independente, dar si sa fie sprijinite.
Vor sa fii prezent, dar nu sa le sufoci.
Vor sa te implici, dar ar trebui sa iti dea ocazia sa te exprimi.
Vor sa fie respectate si dorite pentru mintea lor, in acelasi timp vor sa fie satisfacute.
Vor o relatie, un cuplu, si totusi pleaca singure de capul lor uitand ca poate tine cineva la ele si isi face griji cand nu au vesti, cand nu le vad.
Vor sa le intelegem aluziile, cand ele rateaza poate chiar mai multe.
Vor sa le stii lungimea de unda, fara sa le vezi si fara sa vorbesti cu ele.

Ce putem face altceva decat sa incercam inca o data si din nou? Sunt femeile din viata noastra, si le iubim asa cum sunt...

miercuri, 2 decembrie 2009

Pufos multumit

Ce bine e pe tastatura in engleza, din nou :D! Cea in fraceza era criminala, mai ales la punctuatie.

marți, 1 decembrie 2009

Your MX5000 batteries are critical

Sau asa ceva spune kitul meu Logitech MX5000. Ok, trec pe langa faptul ca e un produs Logitech excesiv de scump pe care l-am luat pentru ca asa am avut eu toane sa stric o gramada de bani pe el. Accept si faptul ca e un produs cam prost, desi macar nu i s-au luat literele de pe tastatura cum a patit Desktop-ul 8000 de la Microsoft, mouse-ul e mizerabil in WoW, tastele i se apasa cam greu si cam zgomotos.
Ok, toate ca toate. Dar ce aia ma'sii au bateriile alea din tastatura de trebuie sa ma anunte ca sunt critical? Ce pana mea, sunt atomice si e pe cale sa am un mic Cernobal in sertarul de la birou de ma anunta ca sunt critical? E foarte greu sa spuna naibii ca s-au descarcat din nou porcariile desi nu au fost folosite mai mult de 15 minute in saptamana de cand le-am incarcat? Si Doamne fereste sa spuna ceva care sa aiba macar o vaga legatura cu "va rugam inlocuiti bateriile" sau ca sa fiu si mai pervers "va rugam inlocuiti acumulatorii"???
Clientii sunt idioti, le spui ca bateriile sunt critical? Sa mori tu? Si ce daca sunt critical, ce-o sa se intample in plm cu ele de baterii nenorocite? Sa fiu al naibii, uneori astia de la Logitech parca sunt ultimii cretini din lume...

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

How bad can a game SUCK?!

I wrote it in english, on Gamespot first because I had to review the Star Wars: The force unleashed game, because of how much it sucked.
Well, this was supposed to be a great game, with all the hype and the marketing it got prior and after its release. Unfortunately its only great at disappointing any expectations whatsoever.
The graphics are worse than bad, considering the capabilities of current hardware, consoles and PCs alike. There are no quality settings for AA or AF, no settings for details, shadows, textures, almost no video settings at all beside resolution.
The physics engine is supposed to be Havok, and if it is, it's the worst implementation ever because you can break open doors, but you can't cut down a tree with the lightsaber. Probably the stupidest possible implementation done ever, there is no limb cutting with the lightsaber and in fact the lightsaber is a very weak weapon and the only weapon, there are no blasters or other options for the player to have ranged combat.
The sound is repetitive, without depth and is pretty cheap overall, there is no thrill in wielding the lightsaber, the combos are incredibly complicated and anyway you can press all you want the keys for a simple attack but the game will not register them. Which of course is tremendously annoying during boss battles, that are rendered completely unfair by the most idiotic camera and control system I have ever seen. During boss battles I have absolutely no idea how to move, which direction to attack, basically its majorly screwed.
The puzzles are lame, most are simple and involve using force powers, trouble is you don't know which and then you can't access the zone you just opened.
The game experience is extremely unsatisfying, the game is utter crap of the likes I haven't seen for quite some time. To mention that is has nearly 8Gb of movies shows truly the lack of interest to make an actually playable game.

marți, 17 noiembrie 2009

Apoteoza romanismului

Weekend-ul trecut pufosul care sunt a observat cat de romani sunt romanii. Deja stim ce natie de lenesi, ingalati, indolenti si incompetenti suntem noi romanii, dar ce am vazut sambata trecuta m-a lasat interzis.
Spre Muncii au pus cosuri de gunoi la fiecare 3-5m, ca deh, sunt alegeri si trebuie sa para ca fac ceva si trebuie sa cumpere chestii la suprapret ca sa aiba bani de contributii electorale. Pe de alta parte, au pus si niste ghivece mari, in care urmeaza sa puna probabil arbusti si copacei, sunt foarte frumushele, au si pamantul deja aranjat.
Unde intervine romanismul? Ei bine, in ciuda cosurilor de gunoi puse de te impiedici de ele, de nu poti sa faci 2 pasi fara sa ai unul la indemana, romanii sunt atat de imputiti, de jegosi, de tampiti incat isi arunca chistoacele de tigari in ghivecele pentru pomisori. La fel si hartii, servetele, pungi. La 2 secunde distanta de mers inainte sau inapoi e cel putin un cos de gunoi, mare vizibil, adanc, in care sa iti lasi mizeria. Dar nu, romanii trebuie sa fie sub ultima specie de animal si sa arunce in loc de in cos in ghiveci.
Ce natie nenorocita...

Despre Geanina Mazilu



Unii poate o stiti din Libertatea, cand a fost fata de la pagina 5 si a luat locul 2 pe luna respectiva. De curiozitate, am facut atunci un experiment, pentru ca eu i-am spus sa isi trimita pozele la Libertatea. Experimentul a continuat, i-am comentat in mod obiectiv si cinstit pozele de pe hi5, cu rezultatul de mai jos:
Geanina
aaa
da te am sters
09:03Alexandru
de la comentarii?
09:03Geanina
te am sters de tot
09:04Alexandru
de ce?
09:04Geanina
pt k faci niste com de prost gust
era mai bn dak te abtineai
09:05Alexandru
daca eu cred ca-i adevarat ceva, o spun
bine, poate sa nu iti convina :):)
dar de ce ti-ai face griji pentru comentariile mele, ai destule admirative pe acolo
09:06Geanina
nici nu ma cunosti si faza cu celulita nu ai de unde sa stii
09:06Alexandru
daca asa o fi aratat in poza
09:06Geanina
nu mi fac griji pt nimeni..nu stau sa mi pierd timpul
vezi tu prost
si cine face comentarii doar asha la misto....mai bn sa nu mai faca
09:07Alexandru
iar genul meu e sa am alta parere decat majoritatea
toti pe acolo iti spun doar de bine
09:08Geanina
nu esti mai special dak stai sa aberezi sa stii
09:08Alexandru
iti prindea bine sa auzi si altceva decat laude
09:08Geanina
nu cred k are dc sa mi prinda bn
in fine
n am chef sa mi stric ziua cu tn
o zi buna
pa pa

Nu este nimic editat, taiat, exact acesta e nivelul literar al unei asa zise model. Iliterata, agramata, intoleranta cu alte pareri decat ale ei... Ce mai, dovada empirica prezentata inca o data ca daca arata bine, a se intelege ca are implanturi de vreo 4000 de euro, e proasta :))).
Experimentul meu a fost un succes, eram curios daca as fi in stare sa promovez imaginea unui model, rezultatele din Libertatea arata ca m-ar duce mintea si la asa ceva.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Bagherutza traieste in amintirile noastre

Zilele trecute am vazut o pisica neagra, poate era un motan, pe strada. Am vorbit cu el, dar nu m-a bagat in seama, asa cum facea Bagherutza uneori cand nu avea nevoie de nimic, si se ducea mai departe la treaba lui.
Acum am visat un motan negru, cu petisoara alba pe labutza, si iar mi-am adus aminte si m-am trezit. Eu cred si sper ca macar unele dintre pisicile negre de prin jur au legatura cu Bagherutza, care din pacate a plecat prea devreme dintre noi.
Orice s-ar spune, animalutzele aduc multa bucurie in sufletul oamenilor, daca sunt lasate. Iar in cazul lui Bagherutza, nu cred ca il vom uita vreodata.

marți, 1 septembrie 2009

Stickless

M-a pus naiba sa folosesc stick-ul meu bun, Lightning de 8GB, sa instalez niste driveri pe un laptop jegos si imputit si vechi si rapciugos.
Evident, mi s-a dus dracului stick-ul nu mai e recunoscut, mortua est. Si acum nu am un stick bun si gigea si frumushel :(((
La service nu au ce sa ii faca, asta e, sper ca in 3 luni de zile sa imi vina la schimb inlocuitorul pentru ca eu vreau stick, vreau stick misto! Dar trebuie sa astept sa plece defectele la producator, sa vina inapoi etc. etc.

Acei handicapati care este Neogen

Poza este de ajuns:

marți, 12 mai 2009

Perna enervanta

Habar nu am de unde a aparut si de ce, pentru ca eu ma intelegeam foarte bine cu cea veche care probabil avea cam varsta mea.
Dar m-am trezit cu ea pe cap, si ma enerveaza ca tot scoate fulgi din ea de parca o jumulesc de pene in loc sa dorm pe ea. Iar fulgii aia intra cam peste tot si mai si inteapa, de nu pot sa dorm ca lumea noaptea.

Expresii stupide

Exemplu la obiect "mi-a cerut mana". Intai ca este o expresie sexista si injositoare pentru femei, pentru ca se refera doar la o parte si are clar tenta exploatatoare.
In al doilea rand, el ce are de nu poate sa "manevreze" singur?

duminică, 10 mai 2009

Motanicul mic

Are Mr. Bilbo un talent sa ma binedispuna cand sunt cu corabiile inecate... Acum e pe langa mine prin pat, motzaie.
Are grija de mine seara, vine si miauna ca sa ma bag in pat sa dorm, stie ce-i mai bine pentru mine. Un pisic tare destept, eu sunt destul de sigur ca nu sunt oameni la fel de destepti ca el.
Iar acum a plecat, sa mai rontaie ceva, asta face noaptea: doarme pe langa noi, patruleaza si rontaie uscatele.

sâmbătă, 9 mai 2009

Un pic de aberatii

E weekend si nu prea am preocupare, nici chef sa ma joc...
Stateam si ma gandeam la unii care au vile construite la 2 pasi de pista de pe care decoleaza si aterizeaza avioanele. Daca zgomotul se mai poate rezolva, cu termopane si alte materiale izolante, cu vibratiile oare cum se impaca? Vine avionul, vrum, vrum, zdronc pe acolo. Cum or rezista peretii casei, sa nu se fisureze?
Mi-ar place o casuta simpla, cu geamuri mari, izolata fonic si termic, cu spatiu verde in jur. Poate nu in afara orasului, doar un pic izolata. Cu PC-ul meu pe undeva, o sufragerie cu un televizor maricel, conexiune buna la net si semnal TV digital. Izolata fonic, dar daca deschid geamul sa aud zgomotul orasului, parca nu mi-ar place sa fiu intr-un pustiu.
Iarna asta iar nu am avut zapada, cand eram mic asa imi placea sa merg cu saniuta in 23 August, dar acum nu se mai poate. In 20 de ani clima s-a schimbat atat de vizibil incat ar trebui sa fie clar ca facem ceva gresit planetei asteia. Inca imi aduc aminte cu m-am dat o data cu saniuta, o mai am si acum, si l-am lovit pe un nene care a cazut peste mine. M-a cam busit si mi-a scos aerul din mine, dar a fost amuzant. Si ma mai duceam cu tatal meu prin IOR, ma dadeam cu saniuta pe drumul care mergea in jos catre lac sau pe movilela de pe insulita. De pe movila nu am avut niciodata curajul sa ma dau singur, eram mic, era aglomeratie si era periculos. Ma intreb cand o sa ma duc cu fiul meu acolo si daca el va fi mai curajos si mai priceput decat mine.
De dimineata am fost sa vad noul film Star Trek, mi-a placut de mi-au dat lacrimile. Au schimbat istoria care a dus la The Original Series, dar au facut-o destul de elegant, ocolind ce s-a facut in Star Trek pana acum. E cu calatorie in timp, planete distruse, navele Federatiei chiar sunt dotate pentru lupta desi nu am vazut faimoasele torpile fotonice. Efectele speciale sunt reusite bineinteles, un pic de umor, Spock este jucat de actorul care este Syler in Heroes. Filmul este mult mai realist si mai activ decat precedentele, confruntarile sunt violente si sangeroase, nava este aratata ca fiind cu adevarat imensa prin detalii ca de exemplu necesarul de conducte pentru racit reactorul. Au reusit sa devieze de la istoria originala, sa creeze o linie aparte, fara sa isi bata joc de universul Star Trek. As zice ca l-au imbogatit.
In schimb Dragonball: Evolution a macelarit universul Dragonball, a pastrat doar cateva idei din original. Songoku nu era servitorul lui Piccolo, nu misticii au creat mingiile dragonului si altele. Lupte, efecte speciale, un actor mare ca Chow Yun Fat, dar nu e Dragon Ball.
Cu atata SF in jur, uite unde am ajuns in 20 de ani. Telefonul meu mobil are procesorul mai rapid si ma puternic decat primul PC la care am avut acces, interfata sa grafica reda mai multe detalii decat placile video de acum 10 ani si pot sa ma joc golf pe el. Avem atata tehnologie, care intr-o treime de viata de om a avansat incredibil, oare unde vom ajunge in 50 sau 100 de ani? Posibil sa nu mai fiu pe aici ca sa imi dau cu parerea, sper ca pana atunci omenirea sa invete sa se poarte responsabil cu planeta pe care o are si cu descoperirile pe care le-a facut si le va face.
Cert este ca pana acum a facut o gramada de greseli, poate totusi exista vreo speranta.

duminică, 3 mai 2009

Pornella noastra cea de toate zilele

Da-ne-o noua astazi pe Oana Oprea, Eva Kent sau cum o mai cheama acum pe curvulitza aia blonda care cere 200 de Euro pentru o prestatie orala.
Eu unu nu inteleg cum o tarfa din asta, filmata fututa de 2 tipi in acelasi timp mai are pretentii de vedeta. Si mai ales sa aiba tupeu sa vrea sa fie tratata altfel decat ca o boarfa, ceea ce indubitabil si este.
Nu este deloc un caz unic cel al Pornellei, e plin televizorul de curve din astea de 20 si ceva de ani care s-au calificat la munca de sub birou si acum sunt mari fitze de vedete. Ma intreb ce face pe una din astea vedeta, ca mult mai buna decat media nu poate sa fie la futut. Singurul raspuns pe care il gasesc este marketingul, aceste creaturi care de-abia pot fi acuzate ca sunt femei, stiu sa se vanda mai bine (mai scump, mai multor clienti) decat celelalte.
Economic vorbind sunt un succes, chiar daca moral si etic nu sunt decat niste lepadaturi, pentru ca se gasesc cumparatori (si inca multi) pentru produsul lor. Tot ce putem face ca sa scapam de ele, este sa nu mai cumparam produsul.

Masacrat la dentista

Acum un an si ceva, inainte de CeBit 2008, mi-a cazut a doua oara o plomba. Si tot nu am avut timp, chef, motivatie sa ma duc la dentista. Si m-am invatat sa nu mananc pe partea aia, chiar m-am dezobisnuit sa mestec pe stanga, acum ca plomba e refacuta mi se pare chiar ciudat asta.
Daca nu trebuia sa ma duc pe afara in deplasare probabil ca tot nu ma duceam la dentista. Am avut si un pic de noroc, gingia acoperise gaura, asa ca a trebuit curatata si sangerarea oprita ca sa imi puna plomba noua. Si nu a pus doar una, a pus doua pentru ca nu putea sa lucreze doar la una din ele, pentru ca erau prea apropiate.
Bineinteles ca nu mi-a dat chitanta, asa ca nu cred ca va vedea statul ceva bani de impozit din cei 230RON pe care i-am platit.

1 Mai si alte dezastre

Dupa "succesul" care a fost vacanta de Paste, de 1 Mai am reusit sa ma enervez si mai mult pentru ca nu mi-au iesit planurile. Trebuia sa fie destul de simplu, am luat 3 cooler de placi video, ca sa le testez si sa il pastrez pe cel mai bun:
Scythe Musashi
Thermalright T-Rad2
Thermalright HR-03 GT
Primele 2 am apucat sa le testez, dar la al 3-lea nu mai merge placa video... sau cel putin placa de baza nu o vede. Cel mai ciudat este ca placa video nu aprinde nici un led de eroare. Dar nu merge iar eu nu ma pot juca si de fapt nu pot face nimic pe desktop pentru ca nu am nici placa video de rezerva, pentru ca am donat Gecube-ul HD3850 pentru cauze mai bune.
Stand eu pe laptop, remarc ca e crapat intr-un colt, deasupra ledurilor de alimentare, baterie, retea samd. si raman interzis pentru ca am avut grija de laptop. Nu l-am dat pe jos, nu am calcat pe el si in general nu mi-am batut joc de el. Lasand mintea sa rontaie la problema, mi-am dat seama ca e posibil sa fi aparut din cauza ca iau laptopul de margine si s-a creat un cuplu de forte care i-a crapat carcasa.
Hard disk-ul extern stiu clar de s-a busit, l-am lovit cu cotul si s-a dus pe faianta cu consecinta naturala ca s-a dus dracului. Are atatea bad-uri, ca nu am reusit sa mai citesc mai nimic din el, in afara de Star Trek Enterprise, la care ma uit acum. Din fericire, nu aveam nimic altceva important pe el, doar chestii trase de pe net.
Fara WoW si fara placa video de testat au inceput sa ma apuce pandaliile, asa ca m-am apucat si am instalat Windows 7 Ultimate pe 64 de biti pe laptop. Dupa care am avut chef sa il pun si pe laptopul vechi, de prea mult timp liber. Ca sa constat ca nu mai porneste si se reseteaza intr-una, ceea ce dracu' stie de unde i s-a tras. I-am reinstalat sistemul de operare, acum pare sa mearga normal.
Minivacantele astea au fost mizerabile, si cea de Paste si asta, nu m-am distrat si au fost cam de rahat.Parca totusi m-am odihnit ceva mai bine si m-am amuzat cu filmele lui Luis de Funes.

marți, 21 aprilie 2009

Evolutie sociala

Daca esti curva si te futi pe bani, evident, cu inregistrarea dovezilor pe film esti vedeta porno.
Iar daca vrea si Tantareanu sa ruleze un test si te chema la pisicina, se cheama ca te-a invitat.
Lol, de aici. Nu ar trebui sa ne mire, doar vilele celebrului milionar sunt folosite ca locatii pentru filmele porno in care apare d-ra in cauza.

luni, 20 aprilie 2009

Drogurile strica tot

De fiecare data cand ies de la metrou, vad afisul mare pus cu "Drogurile strica tot" si textul care se vrea moralizator convingator.
Epic fail, parerea mea, pentru ca se adreaseaza unei probleme infime aruncand o gramada de bani in ea. Sa faci panoul costa, sa il afisezi costa, iar la cum stiu eu proiectele de genul asta, au cerut de 5x mai multi bani decat era nevoie sa faca afisul ala tiparit cu aur.
Sa o luam pe rand, tara asta are o gramada de probleme: tona de pensionari care voteaza PSD, studentii analfabeti care parasesc facultatile vaci dupa ce au intrat boi, economie afectata de criza, politicieni interesati doar sa se faulteze intre ei nu sa propuna ceva util, sistem medical mai ceva ca talharia la drumul mare ca aia macar e "banii sau viata"... sunt destul de sigur ca as putea continua cu astfel de exemple.
Cu atatea probleme, s-au gasit niste bani de aruncat pe drogati, adica un numar infim de cetateni ai minunatei noastre tari. Drogurile sunt o problema sociala de importanta colosala, sa merite asemenea campanie, pentru doar cativa aiuriti. Nu zic ca drogurile sunt ceva bun, Doamne fereste, dar sunt alte substante mult mai nocive. De exemplu apa la chiuveta, cand lucreaza Radetul la conducte si vine cu extraminerale si rugina.
Serios vorbind, voi ati vazut vreun drogat care a luat masina, a condus-o pana la primul copac sau pana la alta masina, el a scapat viu dar pe ceilalti i-a omorat? Parca am vazut stiri din astea doar cu betivi.
Sa vedem, voi ati auzit de drogati care s-au facut high si pe urma au violata vreo baba (yuck!) sau vreo minora (si mai yuck!! ca e vorba de minora de maxim 12 ani)? Deci nu, si aici betivi si alti perversi.
Ca veni vorba de perversi, voi stiti drogati care isi pun fetita de 3 ani sa cante concerte de 2 ore ca sa scoata ei cateve mii de euro pe ne-munca Cleopatrei? La ce mutra de moldovean are, Pavel Stratan sigur o mai trage la masea. Fritz ala macar avea bunul simt sa isi tine fetele si perversitatile inchise in beci, nu le afisa in public.
Pentru ca tot am zis de moldoveni, apai tot ce se intampla in acea hazna minunata care este respectiva regiune a tarii noastre, de care toti suntem mandrii cu avant patriotic, e pe baza de bautura, nu droguri.
Intr-un final, iata parerea lui Teo, care este mult mai avizat decat mine in aceasta problema:

duminică, 19 aprilie 2009

Cea mai jenala reducere

Probabil mare oferta mare, de Paste special:

Reducerea de pret este chiar imensa, va dati seama, de la 2599.99RON la 2599RON este o diferenta ca de la cer la pamant.
Asa se intampla celor carora le pasa ce pun pe site si verifica ce se afiseaza.

miercuri, 15 aprilie 2009

Matematica simpla de WoW

World of Warcraft mananca multi bani, pentru ca vrei si zburatoarea rapida, si arma aia, si armura ailalta si tot felul de prostii care costa moneda virtuala.
Aseara am constatat ca exista e metoda simpla si rapida de facut ceva bani, daca ai ca profesie fieraritul. Exista un scut de cobalt, pentru care ai nevoie de 4 bare de... cobalt, evident. Un stack de 20 de bare de cobalt costa aseara 21G la AH, iar din el se puteau face 5 scuturi. Care scuturi le vinzi oricarui negustor din WoW pentru ca nu are sens sa le vinzi la AH, nu le ia nimeni si daca le-ar lua tot nu aduc prea multi bani in plus. Pe langa faptul ca dureaza, trebuie platit onorarii la AH si tu vrei banii acum.
Nope, vinzi scutul oricarui negustor si primesti pe fiecare 5G si 52s si ceva copper neimportant. 5G ori 5 deja face 25G, 4G peste cat e stack-ul cobalt necesar. 5 ori 52s face undeva peste 2G si 50s care se aduna la profit. Deci per total faci cam 7G si 50s din vanzarea scuturilor facute, 30% profit pentru investitia facuta.
Profitul depinde de cat e cobaltul la AH, dezavantajul e ca economia e simpla: cumperi mai mult, oferta scade, pretul creste. De aceea poti sa iti aduni singur cobaltul, dureaza mai mult dar profitul creste substantial.
Secretul nu este faci un produs care se vinde scump negustorilor din WoW, ci sa faci un produs care iti da retur in G cat mai mare pe stack-ul folosit. Din socotelile mele, scutul de cobalt iesea cel mai bine, dar este foarte posibil ca functie de economia serverului in cauza si de obiectul respectiv sa exista retete si mai profitabile.

miercuri, 25 februarie 2009

Pervers rau

Printre defectele pisoiul trebuie numarat si faptul ca este pervers, chiar destul de pervers spre un pic cam prea pervers. Acuma, nu cred ca sunt foarte pervers, pentru ca am ideile destul de generice, specifice probabil tuturor barbatilor:

  • perversitati cu una ;)
  • perversitati cu doua :D, dar in mod ciudat, nu am fantezia aia general valabila cu gemene
  • fantezii cu schimbat pozitii cat mai des
  • fantezii cu varii situatii, in care eu detin controlul
  • fantezii cu prietene, colege, vecine, tipe de pe strada…

In principiu daca are puls si nu ii crapa oglinda cand se uita in ea, sunt in stare sa i-o pun. Bine, asta daca nu sunt obosit, daca nu am chef sa ma joc WoW, daca nu am luat cel mai nou episod din Heroes, daca nu mi-e foame… sa nu uitam ca sunt foarte comod si rezonabil de lenes.

Sa tin minte sa si de sutele de giga de documentatie trase de pe net, adica pornografie si hentai, ca doar trebuie sa fiu in pas cu noutatile, nu?

marți, 24 februarie 2009

14 vs. 24

Astazi este 24 Februarie. Adica Dragobetele, sarbatoarea romaneasca dedicata iubirii, dragostei si nabadailor. Este mai putin cunoscuta decat prostia care se serbeaza pe 14 Februarie de catre cei si cele indeajuns de slabi de minte incat sa adopte o mizerie importata de la americani. Care mizerie nu este nici macar inventia lor, este o preluare de la irlandezi care la randul lor au preluat si adaptat la credinta crestina o sarbatoare pagana de-a lor. Wikipedia are alta parere, dar eu stiu mai bine.

Ce ma deranjeaza sunt idiotii si idioatele care se refera la Dragobete ca varianta locala a mizeriei de pe 14 Februarie. Nimic nu poate fi mai neadevarat, din mai multe motive! Intai, pentru ca Dragobetele este mult mai vechi decat acea mizerie. Pe urma, Dragobetele este o sarbatoare pur romaneasca, face parte din traditia si folclorul nostru, transmis din generatie in generatie. In al treilea rand, Dragobetele este o sarbatoare pura, nu a fost transformata in pretext de cumparat ciocolata si dat carti postale cu imbecilitatea “Be my Valentine” – care este atat de cretina incat in mod normal nu are merita explicata. Dar pe scurt, un oarecare Valentin i-a aparat de persecutie pe 2 tineri indragostiti si a fost ucis de soldati romani pentru asta. De ce naiba sa ceri cuiva sa fie Valentinul tau chiar nu inteleg, dar cum americanii sunt retardati ei nu s-au prins ca ala era in plus.

Dragobetele castiga teren, partial probabil dorintei negustorilor de a comercializa si aceasta sarbatoare si partial dorintei celor ca mine, care s-au saturat pana peste cap si le sta in gat sa vada cum toti retardatii si proastele se extaziaza dupa ceva care nu are legatura cu traditia noastra, cu religia noastra, cu istoria noastra. Doar ca sa imite inca un aspect al inculturii americane in care este nevoie de o zi speciala in care se recuperezi pentru toate dobitoceniile pe care i le-ai ei/lui facut restul anului.

Este jenant cum o intreaga natiune isi uita valorile proprii in graba de a se moderniza si copia totul de la niste cretini care nu au fost in stare sa ne dea decat o noua criza mondial din cauza faptului ca sunt niste handicapati.

joi, 19 februarie 2009

Cesuletze

I-a apucat pe tampitii aia de elvetieni, care sunt tara neutra la orice altceva, sa debiteze prostii impotriva liberei treceri a romanilor, dreptului de munca si altele asemenea acum ceva saptamani. Asa ca ma gandesc eu din coltul meu, daca romanii nu sunt indeajuns de buni sa aiba aceleasi drepturi pe care le au prin tratate alte natii, atunci precis nu sunt indeajuns de buni sa poarte ceasuri elvetiene.

Asa ca Tissot-ul meu a ajuns sa stea pe bara, pentru ca m-au enervat elvetienii. Evident, am totusi nevoie de un ceas, dupa ceva deliberari si multe analize am ajuns la un Citizen cu Eco-Drive. Mult mai mic decat Tissot, fara cronograf, dar cu incarcare de la soare si destul de finut si elegant. Mi se pare ceva mai bun pentru mediul business, si cel mai important, nu e ceas elvetian.

Cel mai greu a fost sa scot de la o proasta care lucreaza la unul din magazinele B&B din Unirii, unde sa ma duc sa imi scoata din zale, ca sa se potriveasca pe mana mea. Auzi la toanta, ca cica nu s-ar putea decat pentru ceasurile luate de la ei. Bineinteles ca nu am pus botul la asa ceva, am gasit un ceasornicar ramas in service si mi-am rezolvat problema.

N-am avut treaba si mi-au venit pitici pe creier sa ii iau si lui taica’miu un ceas nou. Dupa cautari prin Unirea, am facut ierarhia optiunilor. Prostii aia de la B&B au modele de ceasuri vechi de ani de zile, si in loc sa dea discount la ele ca sa scape de stoc, tin pretul. Singura smecherie de care sunt in stare e sa spuna ca au reduceri, dar nu spun ca pretul afisat este cel final, dupa reducere. Uite asa am ajuns sa dau 10 milioane pe un Gianfranco Ferre, in loc de 7.5 cum estimam eu. Ma gandesc eu ca totusi nu iau asa des ceas lui taica’miu, e pentru el, asa ca duca-se naibii, merge.

Si a mers. Pana s-a desfacut un surub la bratara, a cazut pe gresie prin bucatarie si acum nu mai misca. In teorie trebuia sa fie ceas bunicel, mecanism cu quartz elvetian din seria care se foloseste si marci mai cunoscute. Practica arata ca ajunge cam usor sa fie nevoie de un mers la garantie, ca e doar vina lor ca s-a desfacut surubul, iar daca umbla in el, se duce naibii si orice urma de etanseitate avea.

Ramane de vazut cum se rezolva, prin service de obicei oamenii sunt mai realisti decat cei de la vanzari.

miercuri, 11 februarie 2009

Masculul feroce…

Care (ocazional) sunt eu, a spalat baia. O realizare epocala, pusa in umbra doar de faptul ca nu e prima data cand fac asta.

Sa ne intelegem, nu vorbim aici de dat cu dushul prin baie, asa in dorul lelii. S-a facut treaba serioasa, cu burete si Sanox:

  • frecat cada
  • frecat chiuveta
  • spalat peretii
  • spalat pe jos
  • spalat WC-ul

Si acum arata frumushel, numai buna sa o folosesti :D. Adica eu, pentru ca altcineva nu rea intra in ea.

Rentabilitate practica

Eh… femeile, te bat la cap, te inebunesc, au pretentii, crize de gelozie, atacuri de panica si multe, multe altele. Ne fac viata noastra un infern, acesta fiind deseori scopul declarat al existentei lor.

Si totusi, de ce alegem sa ne petrecem viata cu ele si alaturi de ele? Raspunsul este mai simplu decat am presupune: din rentabilitate. Un barbat tot trebuie sa futa ceva la viata lui, iar o curva costa cam 4-5000 de Euro pe luna. Unui barbat ii trebuie haine curate, calcate, sa aiba cu ce se imbraca (nu ca l-ar deranja prea mult sa fie rupt in haine, murdar, a se vedea modelele noi de blugi de la oricare firma de profil). Unui barbat ii trebuie mancare pe masa, pentru ca ii este lene sa isi faca (iar folositul microundelor este ceva SF coborat din Star Trek). Unui barbat ii trebuie un trofeu cu care sa se afiseze si sa il invidieze prietenii cand se socializeaza in oras (in traducere cand se imbata ca porcu’). Un barbat are nevoie de o companie care sa il faca sa se simta cel mai tare din parcare (preferabil cand parcarea e goala, ca sa nu aiba totusi termen de comparatie ego-ul lui fragil).

Asta de mai sus a fost explicatia elaborata, pentru femei. Cea simpla, sa o inteleaga si barbatii este ca ei au nevoie de mancarica, sex si caldurica, cu diferente de ordine si prioritate functie de specimen. Asa ca desi ne scot din minti, preferam sa avem prietene/iubite/logodnice/sotii, care sa vina cu oferta de servicii completa. Asa iesim mult mai ieftin si ne arde mai putin la portofel.

vineri, 23 ianuarie 2009

Pe scurt

Lumea e plina de imbecili care cumpara produse de rahat la preturi nerusinate. Vestea buna e ca doar 46% sunt in afara SUA.

Chinezii stiu sa rezolve problema rapid si eficient. La noi pe cand?

miercuri, 21 ianuarie 2009

Windows Live Writer

Parte din suita de programe Live anuntata pentru Windows 7, acesta este destinat crearii postarilor pentru blog in mediu offline, publicarea urmand cand este convenabil pentru autor.

Cum eu folosesc un cont de blog pe Blogspot, am fost impresionat sa vad ca Writer nu stie de serviciul Blogsport, o adevarata reusita Microsoft. Si mai impresionat de faptul ca nu e in stare sa descarce tema blog-ului, pentru a arata un preview corect al postarii la care lucrez.

Ce are in plus este faptul ca este oarecum mai comod, in sensul ca e mai usor sa pornesc Writer-ul decat sa ma duc la pagina de net a Blogspot ca sa scriu. Iarasi, este ceva mai usor sa editez in el pentru ca ofera mai mult spatiu pentru aceasta, ocupand tot ecranul. Mare avantaj, oferit de Writer dupa ce toate celelalte editoare de blog l-au avut inainte.

Arata frumushel, ca deh, e facut pentru Windows 7 in special, ocupa mai putine resurse decat Firefox sau Yahoo! Messenger, dar cred ca laptopul meu cu dual core si 4GB de memorie poate sa faca fata.

Per total cred ca il voi mai folosi, seamana cu Word-ul doar ca e personalizat pentru publicare pe net si deocamdata este amuzant.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

De unde-i rosu la moda?

Ma uitam pe la gherutzele matzelor de prin preajma mea, si am remarcat ca sunt destul de multe care isi fac unghiile cu un rosu/maro inchis destul de gotic. Ca li se potriveste culoarea, sau mai des nu, aia folosesc. Posibil sa fie nspe nuante diferite, dar eu sunt barbat, doar la PC am culori pe 32 de biti, in viata reala am doar 7 setari: rogvaiv.

Si ma intrebam de unde le-a apucat pe asa multe culoarea asta, ca precis e o idee prinsa de undeva si copiata in masa de curcile slabe de minte ce sunt. Daca ar fi sa emit o parere fara substanta, as zice ca de prin Sex and the city sau Desperate housewhor pardon wives au gasit proasta inspiratie.

Sau vreo curva de vedeta de la noi si le face asa, si s-a propagat efectul in piramida.

vineri, 16 ianuarie 2009

miercuri, 14 ianuarie 2009

O zi normala

Incepe lejer, cu sinuciderea unui cuplu. Amandoi moldoveni, deci nu mare pierdere, ca mai sunt destui sa le ia locul. Suspect o idee faptul ca locuiau ei plus inca unul, dar cine stie, poate era din cauza ca banii sunt putini, chiriille sunt mari.

Tarfa lui Columbeanu, Monica, va apare la Dansez pentru tine. Stiti emisiunea, e aia care de fapt e tot cersetorie, dar la televizor.

Alta proasta moldoveanca, mai precis din Bacau de data asta, vrea sa isi recupereze fetita. Bine ca asta macar si-a mai revenit, dupa ce a facut un copil la 17 cu un dobitoc nenorocit.

Dupa atatea panarame din Moldova, sa nu disperam si sa ne simtim neglijati, avem si noi in Bucuresti pe eleva porno care se produce cu multa daruire si abnegatie pe scena. Ar trebui sa ma declar socat, dar nu e cazul, romanii in antichitate aveau reprezentatii si orgii mult mai profesioniste. De exemplu dupa ce femeile gladiator se omorau un pic prin arena, le dadeau drumul unor tigri, lei, ursi excitati care le terminau de tot futandu-le. Eleva porno mai are multe de invatat.

In continuare ne oripilam cu Nikita ce presteaza un video incendiar de sex cu iubitul ei. Dupa ce ca e proasta bata, urata, batrana si ar trebui sa fie ilegal sa faca cineva sex cu ea, cine dracu’ are atat rahat in loc de creier in redactia aia incat sa spuna ca e video incendiar?!

Bine ca avem criminali si in Brasov, ca prea erau toate stirile din Moldova, ne acuza UE sau mai stiu eu cine ca discriminam si ca avem ceva impotriva acelei subnatii de romani care se dezvolta intelectual doar cat sa stie sa nu respire cand dau pe gat.

Acestei asistente sociale trebuie sa ii multumim pentru ca avem si noi violuri in Bucuresti, la noi acasa, si nu trebuie sa cautam intotdeauna prin alte parti ca sa vedem in ce societate fina si aleasa traim.

Posesorul acestei mutre de moldovean imputit si betiv, este chiar amuzant in recunoasterea sa oficiala ca a primit mita pentru a acorda posturi. Chiar daca nu a acordat postul, faptul ca a primit mita implica in mod clar un acord tacit si o favorizarea e elementului criminal prin neurmarirea penala a acestora. Sincere felicitari, pentru recunoasterea savarsirii unei infractiuni intr-un ziar cu acoperire nationala.

Asta e tara in care traim, societatea in care functionam. Depravare, crime, violuri, decadere morala, lipsa de valori. Sodoma si Gomora in 2009.

marți, 13 ianuarie 2009

Windows 7… sau cum sa ceri bani pentru un service pack

In cadrul CES, Microsoft a profitat de ocazie pentru a se lauda si demonstra noul lor sistem de operare, acum numit Windows 7. In esenta este un Windows Vista, la care au adaugat ceea ce trebuia sa aiba de la inceput si in plus niste briz-brizuri ca suportul pentru ecranele tactile si incredibila idee de a reduce luminozitatea ecranului, pe care majoritatea laptopurilor deja o au implementata de ani de zile, suportul nativ pentru Divx si filme H.264.

Trebuie recunoscut ca arata foarte bine, nimic de comentat, este mai aerisit si mai elegant. De asemenea se misca mai bine decat Vista si are nevoie de resurse mai putine, existand se pare si proiecte de folosire a lui pe netbook-uri. Instalarea decurge fara dureri de cap, ai pus DVD-ul, ii alegi cateva setari si isi face el treaba sa puna driverii, eventual cauta si pe net. Ceea ce nu a stiut sa gaseasca, a fost un driver pentru ICH9, dar dupa ce i-am aratat de unde sa isi caute in inf-urile de la Intel l-a pus. Driverii incercati de mine pentru Vista sunt instalati fara discutii pe Windows 7, bluetooth, placa de retea wireless, card reader, webcam, totul a fost recunoscut automat, instalat si testat ca merge.

Ce a necesitat ceva munca este modificarea setarilor privind gradul minim si maxim de folosire a procesorului in cazul alimentarii de la priza sau de la baterie, SpeedStep este activat nativ. Asta mareste durata de viata a bateriei, dar scade considerabil performanta procesorului, indeajuns incat in filme Xvid sa agate.

Chiar si cu minimul procesorului mutat la 100%, rezultatele in SuperPI si NuclearUS sunt ceva mai mici decat in XP, probabil invizibile cu ochiul liber, dar demonstreaza inca o data reusita ce a ajuns sa fie XP. La vremea sa, XP a fost primit cu ostilitate si impotrivire, desconsiderat fata de Windows 98. In timp a reusit sa corecteze din problemele sale, driverele au inceput sa fie disponibile, dar a fost nevoie de 3 Service Pack-uri pentru aceasta. Vista a fost si ramane un sistem de operare prost, a carui respingere a dus la scaderea preturilor memoriilor pregatite de producatorii care isi frecau mainile la gandul vanzarilor ce le vor avea de pe urma unui sistem de operare cu cerinte hardware maricele. Trezindu-se cu stocuri excesive si cerere mica din cauza neacceptarii Vista, au dat ca disperatii in preturi.

Windows 7 are un mare avantaj in faptul ca este bazat pe experienta Vista, care orice ar spune oricine, a fost un esec. De asemenea are driverii stabili si aplicatiile gata compatibile, jocurile la fel. Iar ideea cu perioada de beta test public este excelenta, vor avea la dispozitie o cantitate incredibila de feedback in privinta variilor combinatii intre hardware, driveri si utilizari. Si deja este destul de stabil, l-am lasat o zi intreaga sa munceasca in F@H cu cate o instanta pe fie core si utorrent la dat in background.