luni, 20 august 2007

De la munte

In weekendul care a trecut pisoiul a fost la munte, la Busteni, unde a prestat despre relaxare si distractie :D
De la birou a intins-o direct la gara, a avut noroc si a fost ajutat sa gaseasca un bancomat sa scoata niste bani ca sa aiba pe drum si pentru mancarica. Trenul a venit la timp, a mers in orar si a ajuns la ora specificata in Busteni. La gara astepta gazda, si se cheama ca a fost dus cu masina de la gara la viluta - chiar daca masina in cauza era o Dacie cam obosita.
Instalat in camera, rostuit ceva bagaje, facut una alta si pe la 23.00 a iesit sa caute ceva de mancare ca sa afle ca toate selectele restaurante din Busteni aveau bucataria inchisa la ora respectiva. Relativ normal, dar totusi dezamagitor pentru fomica pisoiului. Salvarea a venit de la o shaormaraie pe care pisoiul a terminat-o de ultima carne care era pusa la facut. Shaorma in cauza a fost destul de ok, nu s-a murdarit de la ea, nu s-a rupt in mana, a lasat niste sos, de comentat ar fi doar faptul ca nu era patrunsa carnea de pui chiar bine. Cand ti-e foame nu prea comentezi.
Intors la viluta, facut una alta, dormit binisor la cald si bine si trezit dimineata ca sa descopere ca avea camera cu vederea la Caraiman. Diverse activitati prin camera, un dushuletz alea alea si pe la 11 a plecat in explorare dupa telecabina. Mic dejun la restaurant, foarte bun micul dejun, chiar a fost indeajuns incat sa se sature, a prins putere sa caute telecabina. Telecabina a fost gasita acolo unde era, impreuna cu o coada la care a stat 3 ore pana i-a venit randul si a urcat la Babele.
Ce a gasit acolo merita un post separat in blog, doar ca sa descrie mizeria lasata de turisti, sticlele goale, cutiile de bere, nesimtirea cu care ignorau indicatoarele de nu va catarati pe formatiunile stancoase in timp ce calareau Babele, numele de idioti cioplite in piatra unor monumente ale naturii... O rusine!
Inca 2 ore de coada la coborare, inca un dushuletz acasica si masa in oras la restaurantul Caraiman. Mancarea a fost ok, servirea a fost ca in vremea comunista, nu va duceti decat daca nu aveti loc in alta parte si sunteti in stare sa aveti rabdare sa ajunga 4 chelnari/ospatari/ajutor de ce naiba erau aia 4 care se plimbau in general cu mainile goale prin local in loc sa fie plini de rezultatul debarasarilor si mancarea noua. Spre sfarsitul serii dadeau semne ca s-au mai trezit si se miscau cu ceva mai mult talent.
Somnic, sculat devreme duminica pentru tren si plecat inapoi in Bucurestiul pe care il stim, daca vii cu o fata, atunci si pleci cu ea.

3 comentarii: