La multi ani, Mr. Bilbo!

Mr. Bilbo este motanul meu preferat. Pe 13 aprilie a facut 7 ani, porcushorul lui tata.
Il am de cand era cat sa incapa in palma si sa mai ramana loc :))))). L-am primit intr-o cutie de carton, cu cateva gaurele in ele. Mama mea m-a luat cu ea, fara sa imi spuna ce am de adus acasa cu mine. Ne-am intalnit cu stapana mamicii lui Bilbo si ne-a dat cutia. Noi i-am dat o moneda, cred ca era de 5.000 lei vechi.
Cand am desfacut cutia si l-am vazut... ce mic si ce speriat era... l-am adoptat imediat! Si el m-a adoptat pe mine, ani de zile a crezut ca sunt mamica lui si incerca sa suga. Ierarhia noastra sociala este bine stabilita: el e motan, eu sunt superiorul lui.
Ajuns acasa i-am dat drumul la mine in camera si el s-a pus incet incet pe explorare, asa mic cum era a mirosit peste tot cu nasucul lui...
L-am vazut crescand, pana a ajuns motanul mare si grasunel care este acum :).
A invatat repede sa faca la tavita, dupa ce intai a incercat pe jos in camera si pe urma in pat. L-am bagat cu nasucul in kk, i l-am pus la tavita si pe el la tavita si a invatat.
S-a facut baiat mare, a fost si la pisicute de 2 ori si a devenit tatic. Pe Smaug, unul din baietii lui, l-am pastrat pentru servicii prestate ;). Proasta afacere, Smaug e un tont de motan.
Cat am fost in facultate a invatat alaturi de mine pentru examene. Si la master m-a ajutat.
E un motan tare sociabil, nu scuipa si nu musca strainii. Ii miroase si ii inspecteaza si pe urma pleaca. Se lasa luat in brate si mangaiat.
Si e tare desteptel, ceea ce ii permite sa fie si lenes. Mult timp nu a vrut sa isi impinga usa singur, nici la mine la camera si nici la balcon.
Daca vrea sa doarma, doarme. Daca vrea sa manance, mananca. Daca vrea sa se joace, se joaca. Cand a fost de pussy a avut parte... Daca asta nu e un motan destept... Stie cand il cheama cineva, dar ca nu vrea sa vina javra. Stie cand ii vorbesc frumos si stie cand il injur si atunci protesteaza si se cearta cu mine.
Stie sa se ascunda, sa fuga si sa scape cand nu vrea sa fie prins si tinut in brate, chiar daca acum e grasun si la cotituri i se duce fundul in alta directie uneori.
Cat timp au fost caini in zona l-am scos afara in curticica blocului si in jur, intai in lesa si pe urma fara. Acum nu se mai poate, nu mai sunt caini, au aparut multe pisici si s-ar lua la bataie.
Am fost destul cu el la doctor cand a avut cistita si litiaza in acelasi timp. Si acum se mira doctorul ca a supravietuit, dar am bagat tot ce s-a putut in funduletul ala blanos ca medicamente si mancare sanatoasa si gel Uropet.
Doarme pe unde are chef, dar are o preferinta pentru camera mea (doar e cea mai calduroasa) si pentru tatal meu. Vine si doarme cu noi deseori. Uneori doarme in sufragerie, pe calorifer. Dar in general vine si ne viziteaza pe toti noaptea in timpul patrulei lui prin casa. Ce l-am boscorodit ca nu a anuntat cand am avut hot in casa, si nu si-a facut treaba de motan de asalt. Eu de ce ii dau atatea uscatele si mancarica si am grija de sa fie curat in nas, in urechi si sa aiba gherutze ascutite daca el nu isi face treaba?
Dar Bilbo ma iubeste asa cum sunt. Nu are nevoie sa imi goleasca cardul. Nu il intereseaza cum ma imbrac. Si nu obiecteaza cand ii put a Utraviolet, Dune sau Egoiste Platinum. El oricum vine la mine, pompeaza in coastele mele si se culca sa doarma langa mine.
Si cand ajung acasa, dupa o zi mai buna sau mai proasta, Bilbo e la usa. E adevarat ca nu pentru mine probabil, ci mai curand ca sa o tuleasca afara pe usa :)))))
Bilbo este motanicul meu preferat si eu sunt mamicul lui.
Bilbo este motivul pentru care familiile unor jeguri de oameni mai misca si respira prin mijloace proprii, fara asistenta aparatelor.